10 definiții pentru detonant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DETONÁNT, -Ă, detonanți, -te, adj. Care (poate) produce o detonație; detonabil. – Din fr. détoner.
DETONÁNT, -Ă, detonanți, -te, adj. Care (poate) produce o detonație; detonabil. – Din fr. détoner.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
detonant, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 186/5 / V: (înv) ~tun~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr détonant] 1 (D. materiale explozibile) Care poate exploda producând o detonație (2) Si: exploziv, (rar) detonabil. 2 Care poate declanșa o explozie însoțită de detonație (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETONÁNT, -Ă, detonanți, -te, adj. Care poate produce o detonație. Gaz detonant.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETONÁNT, -Ă adj. (Tehn.) Producător de detonație, detonabil; exploziv. ♦ Care poate iniția detonația unui exploziv. [Cf. fr. détonant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETONÁNT, -Ă adj. care poate produce detonație; detonabil. ◊ care poate iniția detonația unui exploziv. (< fr. détonant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DETONÁNT ~tă (~ți, ~te) Care poate să detoneze; cu proprietatea de a detona. Amestec ~. /<fr. détonant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
detonánt adj. m., pl. detonánți; f. detonántă, pl. detonánte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
detonánt adj. m., pl. detonánți; f. sg. detonántă, pl. detonánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DETONANT adj., s. v. exploziv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DETONANT adj., s. explozibil, exploziv, fulminant. (Substanță ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
detonant, detonantăadjectiv
- 1. Care (poate) produce o detonație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: detonabil explozibil exploziv fulminant
- Gaz detonant. DLRLC
- 1.1. Care poate iniția detonația unui exploziv. DN
-
etimologie:
- détoner DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.