explozie sf [At: AR (1829) 243²/12 / V: (inv) ~iune ~losiune esp~ esplosiune (ivr) ~osie ~lusiune esploziune esplosie esplusiune / Pl: ~i / E: fr explosion lat explosio] 1 Reactzie chimica sau fizica foarte rapida violenta insotzita de efecte mecanice sonore termice luminoase etc. provocate de descompunerea substantzelor explozive care le contzine un dispozitiv de distrugere Si: detonatzie fulminatzie. 2 Proces fizicochimic de descompunere brusca a substantzelor explozive sub actziunea unor factori termici sau mecanici shi de transformare a lor in altzi compushi insotzit de dezvoltare mare de caldura lumina zgomot shi de efectuare de lucru mecanic. 3 (Prc) Zgomot puternic shi zguduitura care insotzesc explozia (2). 4 (Ilv) A face ~ A exploda (4). 5 Ardere shi detonatzie ale unui dispozitiv de distrugere provocate de explozia incarcaturii. 6 (Inv) Eruptzie a unui vulcan. 7 Expansiune brusca de gaze shi de material vulcanic in cursul unei eruptzii. 8 (Imp) Ardere a amestecului de combustibil shi aer din cilindrul unui motor cu ardere interna. 9 (Is) Motor cu ~ Motor la care arderea combustibilului se face intrun timp foarte scurt shi este provocata de o scanteie. 10 (Fig; cu determinantzi precedatzi de pp „de” care arata natura felul etc.) Manifestare brusca violenta shi de scurta durata (a unui sentiment a unui fenomen etc.). 11 (Fig; ivr) Izbucnire (a unui razboi a unei boli etc.). 12 (Ecp) Trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua prin distrugerea calitatzii vechi. 13 (Fon) Ieshire brusca a curentului de aer din aparatul fonator la articularea consoanelor oclusive Si: detenta metastaza.

EXPLÓZIE explozii s. f. 1. Ardere shi detonatzie a unui dispozitiv de distrugere provocate de descompunerea substantzelor explozive care le contzine. Smulse inelul de sirma shi zvirli grenada in tufishul din fatza lui. Dea lungul liniei sclipeau scurt exploziile. DUMITRIU V. L. 90. Cun zgomot de explozie usha din sala se izbi de perete. BART E. 173. ♦ Proces fizicochimic de descompunere a unor substantze explozive shi de transformare a lor in altzi compushi mai simpli insotzit de dezvoltare mare de caldura lumina zgomot shi de efectuare de lucru mecanic intrun timp foarte scurt. Explozia nitroglicerinei. ◊ Fig. Mam simtzit k in fatza unei explozii de lumina. SADOVEANU L. 20. ♦ Termen impropriu pentru arderea amestecului de combustibil shi aer din cilindrul unui motor cu ardere interna. ◊ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face intrun timp foarte scurt shi este provocata de o scinteie. 2. Trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua prin distrugerea calitatzii vechi. In general trebuie sa spunem spre shtirea tovarashilor care au pasiunea exploziilor k legea trecerii de la o veche calitate la una noua prin explozii este inaplicabila nu numai istoriei dezvoltarii limbii; ea nu este intotdeauna aplicabila nici altor fenomene sociale ale bazei sau suprastructurii. STALIN PROBL. LINGV. 26. In societatzile impartzite in clase dushmane trecerea de la o stare calitativa a societatzii la alta are loc in mod obligatoriu sub forma unui salt cu explozie. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 129. 3. Fig. Manifestare brusca izbucnire neashteptata dar de scurta durata a unei actziuni a unui fenomen a unui sentiment etc. Porumbii frematau ushor din sfircuri in ashteptarea exploziei [furtunii]. GALACTION O. I 79. Fata insa se arata magulita de explozia aceasta. REBREANU R. I 26. Bietul director care sashtepta sa aiba dea face cun mic animal salbatic nu putea sashi creada ochilor vazind cu ce... blindetza se poarta baiatul acesta. Din zi in zi ashtepta o explozie. VLAHUTZA O. A. III 52. 4. (Fon.) Ieshire brusca a aerului dupa ce a fost oprit de un obstacol (limba dintzi buze) din cuprinsul aparatului fonator.

EXPLÓZIE s.f. 1. Detonatzie produsa prin descompunerea unei substantze explozive sau prin expansiunea unui gaz; reactzie fizicochimica rapida in care se produce o cantitate mare de gaz la temperatura inalta efectuanduse shi un lucru mecanic. 2. Trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua prin distrugerea calitatzii vechi. 3. (Fig.) Manifestare izbucnire violenta a unui fenomen a unui sentiment etc. ♦ Explozie demografica = creshtere brusca a unei populatzii. 4. Ieshire brusca a aerului din aparatul fonator dupa ce a fost oprit de un obstacol. [Gen. iei var. esploziune exploziune s.f. / cf. fr. explosion lat. explosio].

EXPLÓZIE s. f. 1. reactzie fizicochimica foarte rapida violenta insotzita de degajare mare de energie provocata de descompunerea unei substantze explozive; detonatzie (2). ♦ ~ vulcanica = ieshire brusca a lavei a bombelor vulcanice shi gazelor unui vulcan. 2. (impr.) ardere a amestecului de carburant shi de aer din cilindrul unui motor cu ardere interna. 3. trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua prin distrugerea calitatzii vechi. 4. (fig.) izbucnire violenta a unui fenomen a unui sentiment etc. ◊ creshtere (brusca) a unei populatzii a cantitatzii de informatzie etc. 5. a doua faza a articularii unei consoane oclusive deschiderea brusca a organului fonator shi ieshirea aerului oprit de organe in actul imploziei. 6. (jaz) punctare foarte puternica executata la baterie. (< fr. explosion lat. explosio)

EXPLÓZIE ~i f. 1) Reactzie fizicochimica produsa brusc shi violent prin descompunerea unei substantze explozive sau prin expansiunea unui gaz insotzita de o bubuitura puternica. 2) fig. Manifestare brusca (deseori neashteptata violenta) shi de scurta durata a unei stari de spirit. [G.D. exploziei; Sil. explozie] /<fr. explosion lat. explosio ~onis

esplosie sf vz explozie

esplosiune sf vz explozie

esplozie sf vz explozie

esploziune sf vz explozie

esplusiune sf vz explozie

explosie sf vz explozie

explosiune sf vz explozie

exploziune sf vz explozie

explusiune sf vz explozie

ESPLOZIÚNE s.f. v. explozie.

EXPLOZIÚNE s.f. v. explozie.

explozi(un)e f. 1. comotziune violenta insotzita de sgomot shi produsa fara veste prin desvoltarea unei fortze prin expansiunea unui gaz etc.; 2. fig. manifestare neashteptata shi sgomotoasa: explozie de manie.

*exploziúne f. (lat. explosio). Izbucnire bufnire comotziune insotzita de bubuitura shi produsa de dezvoltarea subita a uneĭ fortze saŭ de expansiunea subita a unuĭ gaz: exploziunea uneĭ torpile. Fig. Manifestare vie shi subita: exploziune de ris de ura de furie. SHi ózie.

explózie (zie) s. f. art. explózia (zia) g.d. art. explóziei; pl. explózii art. explóziile (zii)

explózie s. f. (sil. zie) art. explózia (sil. zia) g.d. art. explóziei; pl. explózii art. explóziile (sil. zii)

explozie

explozie.

EXPLÓZIE s. detonatzie. (~ dinamitei.)

EXPLOZIE s. detonatzie. (~ dinamitei.)

EXPLÓZIE s. f. (cf. fr. explosion lat. explosio): a doua faza a articularii unei consoane oclusive care consta in deschiderea brusca a organului fonator shi in realizarea unei tensiuni descrescande marcate prin ieshirea aerului oprit de organe in actul imploziei (v. shi implózie).