10 definiții pentru expatriat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat[1]) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
- folosit și sub forma expat — raduborza
expatriat1 sn [At: MDA ms / P: ~tri-at / Pl: nct / E: expatria] 1-2 Expatriere (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
expatriat2, ~ă [At: ISIS (1859), 312/7 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: expatria] 1-2 smf, a (Persoană) care este obligată să-și părăsească patria de origine. 3-4 smf, a (Persoană) care se expatriază (2) Si: emigrant. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. Care și-a părăsit țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; emigrant. ◊ (Substantivat) Bucureștii... se lasă a fi dorit pînă la 10 aug... Cam prea mult pînă atunci, pentru un expatriat așa de sentimental. CARAGIALE, O. VII 12. – Pronunțat: -tri-at.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
espatriat, ~ă smf, a vz expatriat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+expatriat (emigrant) (desp. -pa-tri-at) adj. m., s. m., pl. expatriați; adj. f., s. f. expatriată, pl. expatriate; abr. (fam.) expat
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
expatriát adj. m., pl. expatriáți; f. sg. expatriátă, pl. expatriáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EXPATRIÁT s., adj. v. emigrant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EXPATRIAT s., adj. emigrant, pribeag.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
expatriat, expatriatăadjectiv
-
- Bucureștii... se lasă a fi dorit pînă la 10 aug... Cam prea mult pînă atunci, pentru un expatriat așa de sentimental. CARAGIALE, O. VII 12. DLRLC
-
etimologie:
- expatria DEX '98 DEX '09