exercita [At: POTECA F. 187/12 / V: (inv) ese~ eze~ (reg) esartzita / P: egzer~ / Pzi: exercit (inv) ~tez / E: lat exercitare] 1 vt (Inv) A exersa (1). 2 vt (C. i. o functzie o profesie etc.) A practica. 3 vt A actziona in mod stimulator (asupra cuiva sau a ceva) Cf a provoca a influentza (inv) ci exersa (6). 4 vt (C. i. un drept un privilegiu un sentiment) A valorifica. 5 vr (Rar; if esercita) A se ocupa. 6 vt (Rar) A instrui. 7 vt (C. i. o actziune) A realiza.

EXERCITÁ exércit vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o profesie o functzie) A indeplini a se ocupa cu... a practica. Sint singurul martor al medicului shi medicul ma roaga sami exercit entitatea. ARGHEZI P. T. 94. Unii se duc k sa cishtige viatza... exercitind negotz sau industrii. ODOBESCU S. I 227. ◊ Refl. pas. Din zori pina in noapte se exercitau pe drumuri cele mai felurite negustorii. PAS Z. I 170. In zburarea lor... graurii par a fi supushi la o tactica ce se exercita cu o disciplina militara. ODOBESCU S. III 30. 2. Cu privire la privilegii drepturi influentze etc.) A manifesta a face sa fie simtzit a pune in actziune. Aceshti oameni... au exercitat o mare inriurire prin personalitatea lor. IBRAILEANU SP. CR. 93. Poate doar sa exercit vreo presiune morala prin prestigiul unei atitudini calme de erou dezinteresat. CARAGIALE O. VII 198. Accentuat shi: (prez. ind.) exercít.

EXERCITÁ vb. I. tr. 1. A indeplini a practica (o functzie o profesiune etc.). 2. A manifesta a pune in actziune in mishcare a face simtzit (o influentza un drept etc.). [Pron. egzer p. i. exércit (acc. shi exercít) tez. / < lat. exercitare].

EXERCITÁ vb. tr. 1. a indeplini o functzie a practica o profesiune etc. 2. a valorifica o influentza un drept etc. (< lat. exercitare)

A EXERCITÁ exércit tranz. 1) (meserii profesii specialitatzi etc.) A pune in aplicare in mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influentza drepturi) A face sa aiba efect. /<lat. exercitare

exercità v. 1. a exersa; 2. a practica a implini: a exercita o functziune; 3. fig. a produce: a exercita o influentza oarecare.

esartzita v vz exercita

esercita v vz exercita

*exércit shi éz a á v. tr. (lat. exército áre frecŭentativ d. exercere a exercita d. arcére a opri a departa. V. coercibil). Invatz deprind instruesc dezvolt formez: a exercita soldatziĭ eleviĭ caiĭ; a exercita corpu mintea. Fig. Practic ma folosesc de: a exercita medicina. Indeplinesc: a exercita o functziune. Exercit un drept ma folosesc de el il intrebuintzez. Exercit o autoritate absoluta asupra cuĭva il domin absolut. Ob. egzércit shi (barb.) egzersez (dupa fr. exercer).

exercitá (a ~) [x pron. gz] vb. ind. prez. 3 exércita

exercitá vb. [x pron. gz] ind. prez. 1 sg. exércit 3 sg. shi pl. exércíta

EXERCITÁ vb. v. profesa.

EXERCITA vb. a face a practica a profesa (inv.) a metahirisi a profesui. (A ~ o meserie frumoasa.)