EXERCITÁ exércit vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o profesie o functzie) A indeplini a se ocupa cu... a practica. Sint singurul martor al medicului shi medicul ma roaga sami exercit entitatea. ARGHEZI P. T. 94. Unii se duc k sa cishtige viatza... exercitind negotz sau industrii. ODOBESCU S. I 227. ◊ Refl. pas. Din zori pina in noapte se exercitau pe drumuri cele mai felurite negustorii. PAS Z. I 170. In zburarea lor... graurii par a fi supushi la o tactica ce se exercita cu o disciplina militara. ODOBESCU S. III 30. 2. Cu privire la privilegii drepturi influentze etc.) A manifesta a face sa fie simtzit a pune in actziune. Aceshti oameni... au exercitat o mare inriurire prin personalitatea lor. IBRAILEANU SP. CR. 93. Poate doar sa exercit vreo presiune morala prin prestigiul unei atitudini calme de erou dezinteresat. CARAGIALE O. VII 198. Accentuat shi: (prez. ind.) exercít.