EXECÚTZIE executzii s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Incasare fortzata a unei datorii pe cale judecatoreasca sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la indeplinire a unei hotarari judecatoreshti de condamnare la moarte. 4. Ducere la indeplinire a unei hotarari judecatoreshti referitoare la evacuarea unei locuintze la atribuirea copiilor in caz de divortz etc. [Pr.: egze] Din fr. exécution.

executzie sf [At: INSTRUCTZII 16/3 / P: egze~ / V: (ivr) jucutzie (inv) ~iune ezec~ esecutziune (reg) izac~ jec~ arjacutzaie (ivr) ese~ esecuciune zacutzie zecutzie tecutzie / Pl: ~i / E: fr exécution lat executio onis] 112 (Jur) Executare (112). 13 (Is) ~ provizorie Efect al unei hotarari judecatoreshti de prima instantza de a putea fi pusa in executare inainte de a fi definitiva. 1415 (Ilv) A (se) pune (in) ~ sau a (se) face ~ A executa (1314). 16 (Rar; ie) A sta (sau a veni) ~ A exercita o presiune asupra cuiva pentru al sili sa actzioneze intrun anumit fel. 17 (Iae) A incomoda pe cineva prin prezentza prin insistentze etc. 18 (SHis ~ capitala) Aducere la indeplinire a unei sentintze de condamnare la moarte Si: executare (23). 19 (Is) Pluton de ~ Soldatzi care executa (19) prin impushcare pe cei condamnatzi la moarte. 20 Pedeapsa corporala. 21 Ucidere.

EXECÚTZIE executzii s. f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Incasare fortzata a unei datorii pe cale judecatoreasca sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la indeplinire a unei sentintze de condamnare la moarte. 4. Ducere la indeplinire a unei hotarari judecatoreshti referitoare la evacuarea unei locuintze la atribuirea copiilor in caz de divortz etc. [Pr.: egze] Din fr. exécution.

EXECÚTZIE executzii s. f. 1.. Faptul de a executa; executare. ◊ Executzie silita = totalitatea normelor procedurale dupa care autoritatea publica sechestreaza sau vinde averea unei persoane. 2. Executare (2). Se trezea in fiecare dimineatza cu o tresarire din somn k osinditzii la ghilotina in zorii executziei. C. PETRESCU C. V. 237.

EXECÚTZIE s.f. 1. Executare. 2. Incasare fortzata a unei datorii pe cale judecatoreasca sau prin mijloace fiscale. ♦ Aducere la indeplinire a unei sentintze de condamnare la moarte. [Gen. iei var. executziune s.f. / cf. fr. exécution lat. executio].

EXECÚTZIE s. f. 1. executare. 2. incasare fortzata a unei datorii pe cale judecatoreasca sau prin mijloace fiscale. 3. aducere la indeplinire a unei sentintze de condamnare la moarte. (< fr. exécution)

EXECÚTZIE ~i f. 1) v. A EXECUTA. 2) Aducere la indeplinire a pedepsei capitale. [G.D. executziei; Sil. tzie] /<fr. exécution lat. executio ~onis

executziune sf vz executzie

ezecutzie sf vz executzie

EXECUTZIÚNE s.f. v. executzie.

executzi(un)e f. 1. actziune mod de a executa; 2. pierzarea unui osandit.

*executziúne f. (lat. exsecútio ónis. V. persecutziune). Actziunea de a executa. Executziune capitala (saŭ numaĭ executziune) uciderea unuĭ condamnat la moarte. SHi útzie. Ob. egz (dupa fr.).

execútzie [x pron. gz] (tzie) s. f. art. execútzia (tzia) g.d. art. execútziei; pl. execútzii art. execútziile (tzii)

execútzie s. f. (sil. tzie) [x pron. gz] art. execútzia (sil. tzia) g.d. art. execútziei; pl. execútzii art. execútziile (sil. tzii)

executzie (pr. gz)

EXECÚTZIE s. 1. v. executare. 2. v. lucratura. 3. executare facere faurire realizare. (~ unei opere durabile.) 4. (MUZ.) v. interpretare.

EXECUTZIE s. 1. efectuare executare facere implinire indeplinire infaptuire realizare savirshire (inv.) savirshit. (~ unei lucrari.) 2. (concr.) lucratura. (Inelul are o ~ frumoasa.) 3. executare facere faurire realizare. (~ unei opere durabile.) 4. (MUZ.) executare interpretare intonare. (~ unei melodii.)