exagerație sf [At: NEGULICI / V: (înv) esa~, esagerațiune, esagerăciune, ~iune, eza~ / Pl: ~ii / E: fr exagération, lat exageratio, -onis] (Rar) 1-3 Exagerare (1-3). 4 Intensificare. 5-9 Exagerare (5-9). 10 Exces (1).

EXAGERÁȚIE, exagerații, s. f. (Neobișnuit) Exagerare. Trecînd peste exagerațiile lui... ne oprim asupra unui singur caz. IBRĂILEANU, SP. CR. 222.

EXAGERÁȚIE s.f. (Liv.) Exagerare, întrecere a măsurii. [Gen. -iei, var. esagerațiune, exagerațiune s.f. / cf. fr. exagération, lat. exaggeratio].

EXAGERÁȚIE s. f. exagerare. (< fr. exagération, lat. exageratio)

esagerație sf vz exagerație

esagerațiune sf vz exagerație

esagerăciune sf vz exagerație

exagerațiune sf vz exagerație

ezagerație sf vz exagerație

ESAGERAȚIÚNE s.f. v. exagerație.

EXAGERAȚIÚNE s.f. v. exagerație.

exagerați(un)e f. acțiunea de a exagera și rezultatul ei.

*exagerațiúne f. (lat. exaggerátio, -ónis). Acțiunea de a exagera, iperbolă: a spune c’aĭ vărsat rîurĭ de lacrimĭ e o exagerațiune. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

exageráție (rar) (-ți-e) s. f., art. exageráția (-ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (-ți-i-)

exageráție s. f. (sil. -ți-e), art. exageráția (sil. -ți-a), g.-d. art. exageráției; pl. exageráții, art. exageráțiile (sil. -ți-i-)

exagerație

EXAGERÁȚIE s. v. exagerare.

exagerație s. v. EXAGERARE.