eterniza [At: HASDEU I. V. 169 / V: (inv) ~isa / Pzi: ~zez / E: fr éterniser] 1 vt A face sa dureze la nesfarshit. 2 vt A face sa devina etern Si: a perpetua. 3 vt A face sa traiasca veshnic in amintirea oamenilor Si: a imortaliza (inv) a inveshnici. 45 vt A prelungi in timp o stare (sau durata unei actziuni) Si: a taragana. 67 vr A ramane intrun loc pe timp indelungat (sau pentru totdeauna). 89 vtr (Rar) A ramane (sau a face sa ramana) la nesfarshit intro anumita stare (spirituala).

ETERNIZÁ eternizez vb. I. Tranz. A face sa dureze fara sfirshit sa dainuiasca veshnic sa ramina in amintirea posteritatzii. Radu Greceanu a avut sarcina sa eternizeze splendoarea curtzii lui Constantin Brincoveanu. ♦ Refl. (Familiar sau ironic) A ramine (mai) multa vreme intrun loc a nu se mai dezlipi dintrun loc. [Cafeneaua] e caravanseraiul unde totzi intra shi nimeni nu se eternizeaza. ANGHEL PR. 34.

ETERNIZÁ vb. I. 1. tr. A face sa dureze la infinit. 2. refl. A ramane in amintire pentru posteritate. [Cf. fr. éterniser].

ETERNIZÁ vb. I. tr. a face sa dureze la infinit. II. refl. a ramane pentru posteritate. (< fr. éterniser)

A ETERNIZÁ ~éz tranz. A face sa devina etern; a inveshnici. /<fr. éterniser

eternizà v. 1. a face etern: ashi eterniza numele; 2. a face sa dureze mult timp a prelungi indefinit: shicana eternizeaza procesele.

eternisa v vz eterniza

*eternizéz v. tr. (d. etern; fr. éterniser). Fac sa dureze prea mult timp: multzĭ avocatzĭ eternizeaza procesele. V. refl. Durez indefinit. Fam. Ramin prea mult: dute dar nu te eterniza acolo.

eternizá (a ~) vb. ind. prez. 3 eternizeáza

eternizá vb. ind. prez. 1 sg. eternizéz 3 sg. shi pl. eternizeáza

ETERNIZÁ vb. v. imortaliza.

ETERNIZA vb. a imortaliza a perpetua (rar) a nemuri (inv.) a innemuri a inveshnici. (Ia ~ memoria.)