ESTÉTIC A estetici ce s. f. s. n. adj. 1. S. f. SHtiintza care studiaza legile shi categoriile artei considerata k forma cea mai inalta de creare shi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esentza artei la raporturile ei cu realitatea la metoda creatziei artistice la criteriile shi genurile artei. 2. S. n. art. Ansamblul insushirilor shi al fenomenelor studiate de estetica (1). 3. Adj. Care apartzine esteticii (1) privitor la estetica; care priveshte frumosul care corespunde cerintzelor esteticii; frumos. Din fr. esthétique.

estetic ~a [At: MAN. INV. 97/17 / S: (inv) ~the~ / Pl: ~ici ~ice / E: fr esthétique] 12 sf a (SHtiintza) care studiaza legile shi categoriile artei considerata forma cea mai inalta de creare shi de receptare a frumosului. 3 sf Manual care cuprinde notziunile de baza ale esteticii (1). 4 sf Conceptzie estetica (9) proprie unui filozof unui artist unui curent literar unei mishcari artistice etc. 5 sf Ansamblu de caracteristici corespunzatoare unor criterii de apreciere estetica prin care o fiintza sau un lucru trezesc admiratzie. 6 sf Realizare artistica a unei opere literare. 7 sf Totalitatea mijloacelor de exprimare a unei limbi (privite sub aspectul contzinutului lor afectiv). 8 sf Criteriu de apreciere intuitiv bazat pe bunul gust. 9 a Care este specific esteticii (1). 10 a Care se refera la estetica (1). 11 a Care apartzine esteticii (1). 12 a Care este in conformitate cu principiile sau cu legile esteticii (1). 13 av Din punctul de vedere al esteticii (1). 14 a Care constituie un ansamblu de caracteristici corespunzatoare unor criterii de apreciere estetica (9) prin care o fiintza sau un lucru trezesc admiratzie Cf frumos. 15 a Artistic. 16 a Care se refera la mijloacele de exprimare afectiva a limbii Si: stilistic. 17 av Din punctul de vedere al artei. 18 a Care este conform unor criterii de apreciere bazate pe bunul gust. 19 a (Med; is) Chirurgie ~ Operatzie care are k rezultat infrumusetzarea formelor corpului. 20 smf (Rar) Estetician. 21 sns (De obicei articulat) Concept al esteticii (1) Si: frumos. 22 sm (Articulat) Calitate a ceea ce este estetic (15). 23 sm (Articulat) Realizare artistica a unei opere literare. corectata

ESTÉTIC A estetici ce subst. adj. 1. S. f. SHtiintza care studiaza legile shi categoriile artei considerata k forma cea mai inalta de creare shi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esentza artei la raporturile ei cu realitatea la metoda creatziei artistice la criteriile shi genurile artei. 2. S. n. art. Ansamblul insushirilor shi al fenomenelor studiate de estetica (1). 3. Adj. Care apartzine esteticii (1) privitor la estetica (1); care priveshte frumosul care corespunde cerintzelor esteticii (1); frumos. Din fr. esthétique.

ESTÉTIC A estetici e adj. Care se refera la estetica care corespunde cerintzelor esteticii; p. ext. frumos. Problema contzinutului problema care hotarashte valoarea operei de arta nu poate fi insa rezolvata decit pe calea unei juste orientari ideologice shi estetice. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 360 4/3. Eminescu pune in valoare virtualitatzile estetice ale limbii romineshti. ROSETTI S. L. 58. Romantismul a sfarimat toate regulile shi legile estetice ale clasicismului. GHEREA ST. CR. I 27.

ESTÉTIC A adj. Referitor la estetica conform esteticii; (p. ext.) frumos. // s.n. Categoria frumosului. [Cf. fr. esthétique gr. aisthetikos].

ESTÉTIC A I. adj. referitor la estetica conform cerintzelor esteticii; frumos. II. s. n. categoria frumosului. III. s. f. 1. disciplina filozofica care studiaza legile shi categoriile artei problemele referitoare la esentza acesteia. 2. situatzia calitatea a ceea ce este estetic conform legilor artei. (< fr. esthétique gr. aisthetikos aisthetike)

ESTÉTIC ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de estetica; propriu esteticii. Studiu ~. 2 ) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeshte frumusetze; frumos. Gest ~. /<fr. esthétique lat. aestheticus

estetic a. relativ la sentimentul frumosului.

*estétic a adj. (vgr. aisthetikós d. aisthánomai simt). Fil. Care se raporta la sentimentu frumosuluĭ: simtzu estetic lipseshte incultuluĭ. S. m. shi f. Estetician a. S. f. SHtiintza care trateaza despre frumos in natura shi in arta shi despre sentimentu carel deshteapta in noĭ. (Aceasta shtiintza a fost intiĭa oara numita asha de filosofu german Baumgarten la 1750). Adv. In mod estetic frumos: tablourĭ ashezate estetic.

educatívestétic a adj. Cu rol de educare in domeniul frumosului ◊ „Acum shase ani Uniunea compozitorilor a initziat [...] o actziune educativestetica cu profil de stagiune purtand simbolic numele de «Clubul prietenilor muzicii».” I.B. 17 XI 72 p. 2 (din educativ + estetic)

estétic adj. m. pl. estétici; f. estética pl. estétice

estétic adj. m. pl. estétici; f. sg. estética pl. estétice

ESTÉTIC adj. 1. frumos. (O creatzie ~ autentica.) 2. v. placut.

ESTETIC adj. 1. frumos. (O creatzie ~ autentica.) 2. agreabil dragutz frumos placut. (Un aspect ~.)

ESTÉTIC A (< fr. {i}; {s} gr. aisthetikos „sensibil”) s. f. s. m. adj. 1. S. f. SHtiintza care trateaza despre frumos shi despre judecatzi de apreciere referitoare. la sentimentul provocat de acesta. Primul care a supus critica frumosului unor reguli shi care a folosit termenul de e. in sensul de discurs ratzional despre frumos a fost A.G. Baumgarten. In trecut e. era considerata una dintre cele trei discipline normative (alaturi de logica shi morala) avand k obiect stabilirea normelor frumosului shi uratului. In sens larg e. trateaza despre frumosul sensibil ingloband studiul descriptiv al obiectelor de arta analiza psihologica a sentimentelor provocate shi a criteriilor aprecierii judecatzii de gust istoria artei etc. K shtiintza pozitiva e. are k obiect frumosul artistic (filozofia artei). E. transcedentala = (la Kant) teorie despre formele apriori ale cunoashterii sensibile: spatziul pentru lumea exterioara; timpul pentru lumea interioara a conshtiintzei. 2. S. m. art. Categorie desemnand ansamblul insushirilor shi al fenomenelor studiate de estetica; domeniul esteticii. 3. Adj. Care apartzine esteticii privitor la estetica; care corespunde cerintzelor esteticii frumos. Emotzie e. = stare analoga placerii shi a carei analiza constituie obiectul esteticii k shtiintza. Judecata e. = (la Kant) judecata de apreciere asupra frumosului. Chirurgie e. = domeniu al chirurgiei plastice consacrat remodelarii aspectului exterior al corpului omenesc in special al fetzei.