ESTÉTIC A (< fr. {i}; {s} gr. aisthetikos „sensibil”) s. f. s. m. adj. 1. S. f. SHtiintza care trateaza despre frumos shi despre judecatzi de apreciere referitoare. la sentimentul provocat de acesta. Primul care a supus critica frumosului unor reguli shi care a folosit termenul de e. in sensul de discurs ratzional despre frumos a fost A.G. Baumgarten. In trecut e. era considerata una dintre cele trei discipline normative (alaturi de logica shi morala) avand k obiect stabilirea normelor frumosului shi uratului. In sens larg e. trateaza despre frumosul sensibil ingloband studiul descriptiv al obiectelor de arta analiza psihologica a sentimentelor provocate shi a criteriilor aprecierii judecatzii de gust istoria artei etc. K shtiintza pozitiva e. are k obiect frumosul artistic (filozofia artei). E. transcedentala = (la Kant) teorie despre formele apriori ale cunoashterii sensibile: spatziul pentru lumea exterioara; timpul pentru lumea interioara a conshtiintzei. 2. S. m. art. Categorie desemnand ansamblul insushirilor shi al fenomenelor studiate de estetica; domeniul esteticii. 3. Adj. Care apartzine esteticii privitor la estetica; care corespunde cerintzelor esteticii frumos. Emotzie e. = stare analoga placerii shi a carei analiza constituie obiectul esteticii k shtiintza. Judecata e. = (la Kant) judecata de apreciere asupra frumosului. Chirurgie e. = domeniu al chirurgiei plastice consacrat remodelarii aspectului exterior al corpului omenesc in special al fetzei.