escapadă sf [At: FILIMON, O. II, 195 / V: (înv) exc~, (îvr) scapadă / E: fr escapade] 1 Renunțare la obligațiile vieții cotidiene, printr-o plecare de scurtă durată (nepermisă) cu scopul de a petrece Cf aventură. 2 Petrecere organizată cu prilejul escapadei (1).

ESCAPÁDĂ, escapade, s. f. Plecare pentru scurt timp, uneori nepermisă și pe furiș, făcută cu scopul de a petrece; aventură. Mi se pare atît de pitoresc... să facem într-o seară o escapadă. C. PETRESCU, Î. II 262.

ESCAPÁDĂ s.f. Ieșire pe furiș, nepermisă, de obicei de scurtă durată, pentru distracții. ♦ Aventură. [< fr. escapade].

ESCAPÁDĂ s. f. ieșire pe furiș, nepermisă, de scurtă durată, pentru distracții; aventură; petrecere organizată cu această ocazie. (< fr. escapade)

ESCAPÁDĂ ~e f. Ieșire de scurtă durată, de acasă sau de la serviciu (făcută uneori pe ascuns), cu scopul de a petrece sau de a se odihni. /<fr. escapade, sp. escapada

escapadă f. lipsire spre a petrece, ștrengărie.

*escapádă f., pl. e (fr. escapade, d. it. scappata, d. scappare, a scăpa). Abatere de la datorie cu scopu de a petrece.

excapadă sf vz escapadă

escapádă s. f., g.-d. art. escapádei; pl. escapáde

escapádă s. f., g.-d. art. escapádei; pl. escapáde

ESCAPÁDĂ s. v. aventură.

ESCAPADĂ s. aventură. (O ~ amoroasă.)