opțiuni
  • info

16 definiții pentru enunța

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

enunța vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 711 / V: (înv) ~ția, ~ncia, enoncia / Pzi: enunț, (înv) ~țez / E: fr énoncer, lat enuntiare] 1 (C. i. idei, teorii, concluzii etc.) A expune într-o formă clară Si: a exprima, a formula Vz a numi, a spune. 2 (Îvr; pcf) A anunța.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune.

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].

ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)

A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare

enunțà v. a exprima în termeni precizi.

enoncia v vz enunța

enuncia v vz enunța

enunția v vz enunța

*2) enúnț, a -á v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță

enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.

ENUNȚA vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. a elabora, a emite, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énoncer. – Der. enunț, s. n.

Intrare: enunța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • enunța
  • enunțare
  • enunțat
  • enunțatu‑
  • enunțând
  • enunțându‑
 singular plural
  • enunță
  • enunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • enunț
 (să)
  • enunț
  • enunțam
  • enunțai
  • enunțasem
a II-a (tu)
  • enunți
 (să)
  • enunți
  • enunțai
  • enunțași
  • enunțaseși
a III-a (el, ea)
  • enunță
 (să)
  • enunțe
  • enunța
  • enunță
  • enunțase
plural I (noi)
  • enunțăm
 (să)
  • enunțăm
  • enunțam
  • enunțarăm
  • enunțaserăm
  • enunțasem
a II-a (voi)
  • enunțați
 (să)
  • enunțați
  • enunțați
  • enunțarăți
  • enunțaserăți
  • enunțaseți
a III-a (ei, ele)
  • enunță
 (să)
  • enunțe
  • enunțau
  • enunțară
  • enunțaseră
enoncia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enuncia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enunția
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

enunța, enunțverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.