enervare sf [At: NEP. VIND. 3/17 / Pl: ~vari / E: enerva] 1 (Ivr) Epuizare. 2 Iritare. 3 (Med) Enervatzie.

ENERVÁRE enervari s. f. Tensiune nervoasa caracterizata prin nelinishte nerabdare agitatzie; iritare. V. agasare. Adunase in ea atita nelinishte enervare incordare mocnita shi frica. DUMITRIU B. F. 116. O ushoara enervare incepea sa coprinda trupa de atita lunga ashteptare. D. ZAMFIRESCU R. 258.

ENERVÁRE s.f. 1. Actziunea de a (se) enerva shi rezultatul ei; iritare infuriere. 2. (Med.) Enervatzie. [< enerva].

ENERVÁRE ~ari f. 1) v. A ENERVA shi A SE ENERVA. 2) Tensiune nervoasa manifestata prin nelinishte; agitatzie; nerabdare. /v. a enerva

enervare f. 1. Med. mare slabiciune; 2. starea celui enervat.

*enervatziúne f. (lat. enervátio ónis). Slabirea nervilor. Fig. Perderea rabdariĭ iritare. SHi átzie dar maĭ des áre.

enerváre (iritare) s. f. g.d. art. enervắrii; pl. enervắri

enerváre s. f. g.d. art. enervarii; pl. enervari

ENERVÁRE s. 1. agasare iritare plictisire sacaiala sacaire (livr.) tracasare (pop.) zadarare. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. v. nervozitate.

ENERVARE s. 1. agasare iritare plictisire siciiala siciire (livr.) tracasare (pop.) zadarire. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. irascibilitate iritabilitate iritare iritatzie necaz nervozitate suparare surescitabilitate surescitare (pop.) naduf. (Stare de ~ trecatoare.)