7 definiții pentru enervație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
enervație sf [At: ANTONESCU, D. / V: ~iune, (înv) ~vățiune / Pl: ~ii / E: fr énervation, (1), cf lat enervatio, -onis] 1 (Îvr) Epuizare. 2 (Med) Ablațiune sau secționare a unui nerv sau a unui grup de nervi.
ENERVÁȚIE s.f. (Med.) Ablațiune sau secționare a unui nerv sau a unui grup de nervi. [< fr. énervation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENERVÁȚIE s. f. ablațiune sau secționare a unui nerv, a unui grup de nervi ori a unui ganglion nervos. (< fr. énervation, lat. enervatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
enervațiune sf vz enervație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enervățiune sf vz enervație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*enervațiúne f. (lat. enervátio, -ónis). Slăbirea nervilor. Fig. Perderea răbdăriĭ, iritare. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
enerváție s. f., g.-d. art. enerváției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||