emisfera sf [At: BUDAIDELEANU TZ. 230 / V: emisfer sn ~riu (Pl: ~i ~iuri) sn ~ro sn hemisfer sn h~ (Pl: ~re inv ~rii) hemisfor sn imesferion sn imi~ imisferion sn / Pl: ~re / E: fr hemisphère lat hemisphaerium] 1 Fiecare din cele doua jumatatzi ale unei sfere. 2 (Ggf) Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale sferei terestre marginite de ecuatorul terestru shi meridianul de referintza. 3 (Is) ~ra nordica (sau de nord boreala septentrionala inv de miazanoapte despre nord de sus) Jumatatea de nord a sferei terestre marginita de ecuator shi cuprinzand Polul Nord. 4 (Is) ~ra sudica (sau de sud australa meridionala inv de miazazi de la amiazazi despre miazazi de jos imisferiul del inferior) Jumatatea de sud a sferei terestre marginita de ecuator shi cuprinzand Polul Sud. 5 (Is) ~ra orientala (sau estica de est inv rasaritului despre rasarit rasaritala) Jumatate a sferei terestre situata la est de meridianul zero. 6 (Is) ~ra occidentala (sau vestica de vest inv apusului apusala) Jumatate a sferei terestre situata la vest de meridianul zero. 7 (Inv) Ecuator. 8 (Med; is ~ cerebrala) Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale creierului mare. 9 (SHis ~ cerebeloasa) Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale creierului mic. 10 (Ast) Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale sferei cereshti determinate de ecuatorul ceresc. 11 (Is) ~ra boreala (sau nordica) Jumatatea de nord a sferei cereshti marginita de ecuatorul ceresc shi cuprinzand Polul Nord. 12 (Is) ~ra australa (sau sudica) Jumatatea de sud a sferei cereshti marginita de ecuatorul ceresc shi cuprinzand Polul Sud. corectata

EMISFÉRA emisfere s. f. 1. (Geom.) Jumatatea unei sfere. 2. Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale globului pamintesc determinate de ecuator sau de primul meridian. Pamintul fiind un corp sferic ecuatorul imparte pamintul in doua emisfere numite dupa cei doi poli: emisfera nordica shi emisfera sudica. GEOGRAFIA Fiz. 24. ♦ (Astron.) Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale sferei cereshti determinate de ecuatorul sau de primul meridian al acestei sfere. Emisfera inferioara. Emisfera superioara. 3. (In expr.) Emisfera cerebrala = fiecare dintre cele doua jumatatzi ale creierului mare. Varianta: hemisféra s. f.

EMISFÉRA s.f. Jumatate de sfera. ◊ Emisfera cerebrala = fiecare dintre cele doua jumatatzi ale creierului mare. ♦ Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale globului pamantesc delimitate de primul meridian sau de ecuator. ♦ Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale sferei cereshti. [Var. hemisfera s.f. / < fr. hémisphère cf. gr. hemi jumatate sphaira sfera].

EMISFÉRA s. f. 1. (mat.) jumatate dintro sfera. ♦ ~ cerebrala = fiecare dintre cele doua jumatatzi ale creierului mare. 2. fiecare dintre cele doua jumatatzi ale sferei cereshti sau terestre delimitate de ecuatorul ceresc respectiv de cel terestru shi de primul meridian. (< fr. hémisphère)

EMISFÉRA ~e f. 1) Jumatate de sfera. 2) Fiecare din cele doua jumatatzi ale globului pamantesc sau ale sferei cereshti. ~ nordica. ~ sudica. 3): ~ cerebrala fiecare dintre cele doua jumatatzi ale creierului mare. [Sil. emisfera] /<fr. hémisphere lat. hemisphaerium

emisfera f. 1. jumatate dintr’o sfera; 2. jumatate din globul pamantesc.

emisfer sn vz emisfera

emisferiu sn vz emisfera

emisfero sn vz emisfera

HEMISFÉRA s. f. v. emisfera.

HEMISFÉRA s.f. v. emisfera.

*emisfér n. pl. e (vgr. ῾emisphairion). Jumatate de sfera. Fiecare din cele doŭa jumatatzĭ ale globuluĭ terestru saŭ ale sfereĭ cereshtĭ separate de ecŭatoru pamintuluĭ saŭ al ceruluĭ. Emisferele din Magdeburg (numite asha dupa Otto de Gericke care la 1654 pe cind era primaru Magdeburguluĭ a facut intiĭa oara experientza) nishte jumatatzĭ de sfera metalice cave care se aplica exact una pe alta shi in care se face vid. Ne maĭ suferind atuncĭ de cit presiunea aeruluĭ de afara ele se tzin asha de tare una de alta in cit trebuĭe fortza maĭ multor kĭ k sa le separĭ.

!emisféra (misfe/misfe) s. f. g.d. art. emisférei; pl. emisfére

emisféra s. f. (sil. mf. sfe) → sfera

emisfera

emisfera re.

EMISFÉRA s. 1. (MAT.) (rar) semisfera. 2. (GEOGR.) (inv.) semiglob.

EMISFERA s. 1. (MAT.) (rar) semisfera. 2. (GEOGR.) (inv.) semiglob.

EMI v. HEMI. □ ~sfera (hemisfera) (v. sfera) s. f. 1. Jumatate dintro sfera. 2. Fiecare din cele doua partzi simetrice ale creierului mare de forma eliptica. 3. Fiecare din cele doua jumatatzi ale sferei cereshti sau terestre delimitate de ecuatorul ceresc respectiv de ecuatorul terestru shi de primul meridian; ~stih (hemistih) (v. stih) s. n. fiecare din cele doua jumatatzi ale unui vers despartzite de cezura.

HEMI (EMI) „jumatate doime injumatatzire”. ◊ gr. hemi „pe jumatate” > fr. hémi germ. id. engl. id. it. emi > rom. hemi shi emi. □ ~algie (v. algie) s. f. durere limitata la o singura parte a corpului; ~ambliopie (v. ambli v. opie) s. f. scadere a acuitatzii vizuale la nivelul centrilor nervoshi afectind jumatate din cimpul vizual; ~angiocarp (v. angio v. carp) adj. (despre fungi) cu fructificatzii pe jumatate inchise; sin. hemiangiocarpie; ~ascomicete (v. asco v. micete) s. f. pl. grupa din clasa ascomicete cuprinzind ciuperci cu asce descoperite pe jumatate shi lipsite de hife ascogene sau de ascocarp; ~atrofie (v. atrofie) s. f. atrofiere limitata numai la o jumatate a corpului sau a unui organ; ~autofite (v. auto v. fit) s. f. pl. plante parazite cu clorofila; ~cardie (v. cardie) s. f. malformatzie congenitala constind in prezentza a numai doua din cele patru camere normale ale inimii; ~cefalie (v. cefalie) s. f. anomalie congenitala reprezentind o anencefalie partziala caracterizata prin absentza creierului; ~chineza (~cineza) (v. chineza) s. f. distributzie anormala a cromozomilor in procesul anafazei; ~ciclic (v. ciclic) adj. (despre flori) la care elementele florale sint dispuse in cercuri concentrice iar altele in spirala; ~ciclu (v. ciclu) s. n. constructzie sau spatziu mare in forma de semicerc; ~cistectomie (v. cist/o v. ectomie) s. f. rezectzie chirurgicala a unei jumatatzi din vezica urinara; ~cleistocarp (v. cleisto v. carp) adj. (despre ciuperci) cu carposomul la inceput acoperit din care la maturitate ies organele de fructificare; ~cleistogam (v. cleisto v. gam) adj. (despre flori) care in perioada polenizarii se deschide numai pe jumatate; ~clonie (v. clonie) s. f. contractzie musculara brusca shi involuntara manifestata la o jumatate de corp; ~colectomie (v. col/o₁ v. ectomie) s. f. extirpare chirurgicala a unei jumatatzi din colon; ~coloid (v. colo₂ v. id) s. n. substantza coloidala polimerizata intrun grad de pina la 100; ~cranie (v. cranie) s. f. durere localizata la o jumatate a craniului; ~criptofite (emicriptofite) (v. cripto v. fit) adj. s. f. pl. (plante perene) cu organele vegetative hibernante situate la suprafatza solului sau in pamint in stratul de frunze moarte; ~cromozom (v. cromo v. zom) s. m. cromozom constituit dintro singura cromatida prezent in unele celule; ~dibioza (v. di v. bioza) s. f. dibioza relativa deoarece epibiotul depinde de hipobiot de la care primeshte seva; ~distrofie (v. dis v. trofie) s. f. inanitzie partziala; ~edrie (v. edrie) s. f. caracteristica a unor cristale de a nu prezenta modificari decit pe jumatate din muchii; ~encefalie (v. encefalie) s. f. aplazie cerebrala limitata la o emisfera cerebrala; ~fanerofite (v. fanero v. fit) s. f. pl. semiarbushti numai cu partzile vegetative inferioare lemnoase shi cu muguri de reinnoire aproape de suprafatza solului; ~fonie (v. fonie₁) s. f. incapacitate de a vorbi cu voce tare; ~gamie (v. gamie) s. f. 1. Fecundare incompleta in cadrul careia are loc numai plasmogamia nu shi cariogamia. 2. Inducere a germinarii gametului feminin sau a ovulului de catre mascul fara copulatzie; ~gamotrop (v. gamo v. trop) adj. 1. Cu mishcari gamotropice incomplete pentru ushurarea polenizarii. 2. (Despre flori) Cu mishcari incomplete de deschidere shi de inchidere; ~gnatie (v. gnatie) s. f. absentza congenitala a unei jumatatzi a maxilarului inferior; ~haploid (v. haplo v. id) adj. (despre celule) cu jumatate din numarul de cromozomi haploizi; ~laringectomie (v. laring/o v. ectomie) s. f. extirpare chirurgicala a unei jumatatzi din laringe; ~macroencefalie (v. macro v. encefalie) s. f. hipertrofie limitata la o emisfera cerebrala; ~mel (v. mel₁) s. m. monstru care prezinta hemimelie; ~melie (v. melie) s. f. malformatzie congenitala caracterizata prin absentza extremitatzii miinilor shi picioarelor; ~morf (emimorf) (v. morf) adj. care prezinta hemimorfie; ~morfie (emimorfie) (v. morfie) s. f. proprietate a substantzelor cristalizate de a avea axe polare de simetrie; sin. hemimorfism; ~nefrectomie (v. nefr/o v. ectomie) s. f. ablatzie chirurgicala a unuia din cei doi rinichi in cazul unei malformatzii congenitale renale; ~opie (v. opie) s. f. restrictzie a vederii unei partzi laterale a cimpului vizual binocular; ~pag (v. pag) s. m. monstru dublu monomfalian cu aderentza laterala a regiunii toracice shi a gitului; ~pareunie (v. pareunie) s. f. imposibilitate de copulatzie completa datorita malformatziei organelor genitale feminine; ~pareza (v. pareza) s. f. reducere a fortzei vitezei shi amplitudinii mishcarilor voluntare numai intro jumatate a corpului; ~patie (v. patie) s. f. boala localizata intro jumatate de corp consecutiva unor leziuni cerebrale; ~pelagic (v. pelagic) adj. (despre sedimente) care apartzine adincurilor marine shi oceanice intre 8002 400 m; ~pentacotil (v. penta v. cotil) adj. care are cinci cotiledoane din care unul este despicat; ~plegie (v. plegie) s. f. paralizie a unei jumatatzi laterale a corpului; sin. hemiplexie; ~plexie (v. plexie) s. f. hemiplegie*; ~ptere (v. pter) s. n. pl. ordin de insecte cu aripile anterioare chitinizate in jumatatea bazala shi membranoase in jumatatea terminala; sin. heteroptere; ~saprofite (v. sapro v. fita) s. f. pl. plante saprofite care mai poseda shi aparat clorofilian; ~sfera (v. sfera) s. f. emisfera*; ~somatognozie (v. somato v. gnozie) s. f. tulburare a somatognoziei; ~spasm (v. spasm) s. n. mishcare spasmodica produsa cu intensitate redusa; ~spondilie (v. spondilie) s. f. anomalie congenitala care consta in lipsa unei jumatatzi a coloanei vertebrale; ~terie (v. terie) s. f. anomalie a organelor axiale shi apendiculare ale plantelor; ~termie (v. termie) s. f. fenomen de ascensiune termica numai la o jumatate a corpului; ~terofite (v. tero₁ v. fit) s. f. pl. plante bianuale care la sfirshitul primului an hiberneaza iar in al doilea an infloresc shi fructifica; ~trop (v. trop) adj. 1. Cu ovulul curbat pe jumatate shi aflat pe partea hilului. 2. (Despre flori) Care este semiadaptat pentru polenizare prin anumite grupe de insecte; ~tropie (emitropie) (v. tropie) s. f. proprietate a unor macle de a avea pozitzia indivizilor unul fatza de altul obtzinuta prin rotirea unuia dintre aceshtia in jurul unui ax; ~xerofite (v. xero v. fit) s. f. pl. plante adaptate partzial la conditzii de sol cu umiditate scazuta.

EMISFÉRA (< fr.; {i} emi + gr. sphaira „sfera”) s. f. 1. (MAT.) Jumatate dintro sfera ◊ (FIZ.) Emisferele de la Magdeburg = glob alcatuit din doua emisfere metalice alaturate in care sa facut vid shi care nu pot fi desfacute (nici cu patru perechi de cai) demonstranduse astfel existentza presiunii atmosferice. Au fost construite de Otto von Guericke in 1654. 2. (ASTR. GEOGR.) Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale sferei cereshti sau terestre marginite de ecuatorul ceresc respectiv de ecuatorul terestru shi de meridianul de referintza. Poate fi: nordica (boreala septentrionala) shi sudica (australa meridionala) vestica (occidentala) shi estica (orientala). ◊ E. continentala = e. ipotetica cu centrul in apropiere de orashul Nantes din Frantza in care uscatul ocupa 47% din suprafatza. ◊ E. maritima (sau oceanica) = e. ipotetica cu centrul in Arh. Bounty la SE de Noua Zeelanda in care apa ocupa 91% din suprafatza. 3. (ANAT.) Emisferele cerebrale = cele doua partzi simetrice ale creierului mare de forma eliptica separate intre ele prin scizura interemisferica. Emisferele cerebeloase = cele doua partzi laterale simetrice ale cerebelului situate de o parte shi de alta a vermisului.