EMISFÉRA (< fr.; {i} emi + gr. sphaira „sfera”) s. f. 1. (MAT.) Jumatate dintro sfera ◊ (FIZ.) Emisferele de la Magdeburg = glob alcatuit din doua emisfere metalice alaturate in care sa facut vid shi care nu pot fi desfacute (nici cu patru perechi de cai) demonstranduse astfel existentza presiunii atmosferice. Au fost construite de Otto von Guericke in 1654. 2. (ASTR. GEOGR.) Fiecare dintre cele doua jumatatzi ale sferei cereshti sau terestre marginite de ecuatorul ceresc respectiv de ecuatorul terestru shi de meridianul de referintza. Poate fi: nordica (boreala septentrionala) shi sudica (australa meridionala) vestica (occidentala) shi estica (orientala). ◊ E. continentala = e. ipotetica cu centrul in apropiere de orashul Nantes din Frantza in care uscatul ocupa 47% din suprafatza. ◊ E. maritima (sau oceanica) = e. ipotetica cu centrul in Arh. Bounty la SE de Noua Zeelanda in care apa ocupa 91% din suprafatza. 3. (ANAT.) Emisferele cerebrale = cele doua partzi simetrice ale creierului mare de forma eliptica separate intre ele prin scizura interemisferica. Emisferele cerebeloase = cele doua partzi laterale simetrice ale cerebelului situate de o parte shi de alta a vermisului.