EMISÁR (I) emisari s. m. (II) emisare s. n. I. S. m. Trimis al unei organizatzii politice sau al unui stat cu o misiune (secreta); p. gener. persoana trimisa undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apa care colecteaza apele murdare provenite de la intreprinderi ashezari umane etc. varsandule apoi intro apa mai mare. 2. Curs de apa permanent care se scurge dintrun lac. Din fr. émissaire.

emisar ~a [At: INSTRUCTZII 17/37 / V: (inv) ~iu sm / Pl: ~i ~e / E: fr emissaire] 1 smf Trimis al unui stat sau al unei organizatzii politice al unui conducator etc. insarcinat cu o misiune secreta Vz ambasador. 2 smf (Pgn) Mesager. 3 a (Frm; is) TZap ~ TZap ispashitor. 4 sn Apa care colecteaza apele murdare din intreprinderi ashezari umane etc. 5 sn Canal sau conducta care colecteaza apele reziduale adunate intrun lac sau intrun bazin. 6 sn Curs de apa permanent care dreneaza surplusul de apa dintrun bazin lacustru. 7 sf Limba de gheatza scursa dintro calota glaciara sau dintrun ghetzar.

EMISÁR (I) emisari s. m. (II) emisare s. n. I. S. m. Trimis al unei organizatzii politice sau al unui stat cu o misiune (secreta); p. gener. persoana trimisa undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apa care colecteaza apele murdare provenite de la intreprinderi ashezari umane etc. varsandule apoi intro apa mai mare. 2. Curs de apa permanent care dreneaza surplusul de apa dintrun bazin lacustru. Din fr. émissaire.

EMISÁR¹ emisari s. m. Trimis al unei organizatzii politice sau al unui stat (de obicei in alta tzara) cu o misiune secreta; p. ext. orice persoana trimisa undeva cu o misiune oarecare. V. agent. Ridica ochii turburi la emisarul acesta curios. C. PETRESCU A. 335.

EMISÁR s.m. Trimis al unui stat insarcinat cu o misiune speciala secreta; (p. ext.) insarcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire lat. emissarius].

EMISÁR¹ s. m. trimis insarcinat cu o misiune (speciala); sol. (< fr. émissaire lat. emissarius)

EMISÁR¹ ~i m. 1) Persoana care are o misiune secreta (neoficiala) in alta tzara. 2) Persoana trimisa special pentru a aduce la indeplinire o insarcinare data de o institutzie sau de o organizatzie. /<fr. émissaire lat. emissarius

emisar m. agent insarcinat cu o misiune secreta.

*emisár m. (lat. emissarius d. emittere emissum a trimete afara. V. armasar). Agent insarcinat c’o misiune secreta. Adj. TZap emisar. V. tzap.

emisariu sm vz emisar

emisár¹ (persoana) s. m. pl. emisári

emisár (persoana) s. m. pl. emisári

EMISÁR s. v. delegat.

EMISAR s. delegat imputernicit mesager reprezentant sol trimis (prin Transilv.) minat (inv.) misit rugator solitor. (~ al unui stat strain.)

emisar emisari s. m. (intl.) complice care supravegheaza o locuintza ce urmeaza a fi jefuita pentru a obtzine obiceiurile proprietarilor.