7 definiții pentru emigrat (s.m.)
Explicative DEX
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – V. emigra. Cf. fr. émigré.
emigrat, ~ă [At: HELIADE, O. II 408 / Pl: ~ați, ~e / E: emigra] 1 smf Emigrant (1) Si: refugiat. 2 smfa Migrator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f., adj. Emigrant. – Din fr. émigré.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EMIGRÁT, -Ă, emigrați, -te, s. m. și f. Persoană care a plecat din patria sa și s-a stabilit într-o țară străină, forțat de anumite împrejurări politice, economice etc.; expatriat. A călcat legea, forțînd ușa închisorii, în calitatea de membru al comitetului, ca să ajute un emigrat. CAMIL PETRESCU, T. II 583. În... această societate de emigrați și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMIGRÁT, -Ă s.m. și f. Emigrant. [Cf. fr. émigré].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
emigrát (-mi-grat) adj. m., s. m., pl. emigráți; adj. f., s. f. emigrátă, pl. emigráte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emigrát s. m., adj. m. (sil. -grat), pl. emigráți; f. sg. emigrátă, pl. emigráte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: e-mi-grat
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
emigrat, emigrațisubstantiv masculin
-
- A călcat legea, forțînd ușa închisorii, în calitatea de membru al comitetului, ca să ajute un emigrat. CAMIL PETRESCU, T. II 583. DLRLC
- În... această societate de emigrați și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. NEGRUZZI, S. I 218. DLRLC
-
etimologie:
- emigra DEX '09
- émigré DEX '09 DEX '98 DN