7 definitzii pentru emanare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
EMANÁRE emanari s. f. Actziunea de a emana shi rezultatul ei. V. emana.
EMANÁRE emanari s. f. Actziunea de a emana shi rezultatul ei. V. emana.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
emanare sf [At: BARITZIU P. A. III 55 / Pl: ~nari / E: emana] 1 Provenire a hotararilor actelor documentelor legilor etc Si: emanat1 (1). 2 (Inv) Izvorare. 3 Degajare a mirosurilor gazelor caldurii etc Si: emanat1 (3). 4 Raspandire a mirosurilor gazelor caldurii etc. in mediul inconjurator Si: emanat1 (4). 5 Emitere (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EMANÁRE emanari s. f. Actziunea de a emana (1). Emanarea unor gaze.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
emanáre s. f. g.d. art. emanắrii; pl. emanắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
emanáre s. f. g.d. art. emanarii; pl. emanari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
EMANÁRE s. 1. v. emanatzie. 2. v. degajare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
EMANARE s. 1. degajare emanatzie emisiune exalare exalatzie imprashtiere raspindire (inv.) rasfugare. (~ de gaze de la soba.) 2. degajare dezvoltare emanatzie producere radiere. (~ de caldura.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
emanare, emanarisubstantiv feminin
-
- Emanarea unor gaze. DLRLC
-
etimologie:
- emana DEX '98 DEX '09