egumeníe¹ sf [At: DOSOFTEI, P. S. / V: (înv) ig- / Pl: ~ii / E: ngr ἡγουμενεία] 1 Funcție de egumen Si: (rar) egumenat (1), stăreție. 2 Perioadă de timp în care cineva exercită funcția de egumen Si: (rar) egumenat (2), stăreție. 3 Mănăstire condusă de către un egumen Si: egumenat (3), stăreție.

egumeníe² sf [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: ngr ἡγουμένη] (Îvr) Stăreție.^[1] modificată

EGUMENÍE f. 1) Funcție de egumen. 2) Perioadă de timp în care un egumen își deține funcția; stărețenie. 3) Sediu al egumenului; stărețenie. /egumen + suf. ~ie

egumenie f. 1. mânăstire; 2. demnitate de egumen si durata ei.

egumeníe f. (ngr. igumenía). Funcțiunea de egumen.

!egumenie s. f., art. egumenia, g.-d. art. egumeniei; pl. egumenii, art. egumeniile (desp. -ni-i-)

egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei

egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei

EGUMENÍE s. (BIS.) stăreție. (În timpul ~ lui.)

EGUMENIE s. (BIS.) stăreție. (În timpul ~ lui.)