12 definiții pentru dărnicie
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf. -ie.
DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dărnicíe sf [At: MAIOR, I. B. 42/9 / PE ~ii / E: darnic + -ie] 1 Generozitate. 2 (Îlav) Cu ~ În mod generos. 3 (Ccr) Gest, faptă care denotă generozitate Si: (îvr) dărnicire (2). 4 (Fig) Abundență. 5 (Fig) Rodnicie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea, faptul de a fi darnic; generozitate; mărinimie. [Zgîrcitul] azvîrli o pungă cu bani. Cerșetorul rămase mirat d-așa dărnicie. VISSARION, B. 91. Cu fața-n sus poetul visa că se inspiră, Visa că-i un Virgiliu, și-n vis, ca scumpe pietre, Zvîrlea cu dărnicie splendide hexametre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 72. 2. Abundență, belșug; rodnicie. Dărnicia solului. ◊ Fig. Care noi? se zăpăci omulețul într-atîta dărnicie de voce cîtă îndrepta Gheorghe Dima către dînsul. GALAN, Z. R. 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRNICÍE f. 1) Caracter darnic; generozitate; mărinimie. 2) Manifestare de om darnic. 3) fig. Caracter darnic; fertilitate; fecunditate; rodnicie. ~a gliei. [Art. dărnicia; G.-D. dărniciei; Sil. -ci-e] /darnic + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dărnicie f. calitatea omului darnic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dărnicíe f. (d. darnic). Calitatea de a fi darnic, munificență, generozitate, liberalitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dărnicíe s. f., art. dărnicía, g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dărnicíe s. f., g.-d. art. dărnicíei; pl. dărnicíi, art. dărnicíile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DĂRNICÍE s. culanță, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DĂRNICIE s. culanță, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dărnicie ≠ avariție
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DĂRNICIE. Subst. Dărnicie, galantonie (fam., rar), filotimie (înv.), mărinimie, larghețe, generozitate, munificență (livr.). Bunătate, omenie, bunăvoință. Milă, milostenie, milostivire, milosîrdie (înv.), binefacere, pomană, miluire, caritate, filantropie. Filotim (înv.), filantrop, binefăcător. Adj. Darnic, munificent (livr.), filotim (înv.), mărinimos, galanton (fam.), galant, generos, culant. Bun, omenos, inimos. Milos, milostiv, miluitor (înv.), caritabil, filantropic, binefăcător. Vb. A fi darnic, a fi mărinimos, a fi generos, a-și da cămașa de pe el, a-și da (a-și lua) bucățica de la gură, a avea inimă largă. A dărui, a milui (înv.), a face daruri (cadouri), a da ceva cu mîneci largi, a da ceva cu ocaua lui Cuza, a-și dezlega punga. A-și face milă, a omeni (pop.), a da (cuiva) de pomană, a milui, a-și face (milă și) pomană cu cineva. Adv. Cu dărnicie; (în mod) generos, cu generozitate; din milă; de pomană. V. bunătate, dar, milă, omenie.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dărnicie, dărniciisubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi darnic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: generozitate mărinimie antonime: avariție
- [Zgârcitul] azvîrli o pungă cu bani. Cerșetorul rămase mirat d-așa dărnicie. VISSARION, B. 91. DLRLC
- Cu fața-n sus poetul visa că se inspiră, Visa că-i un Virgiliu, și-n vis, ca scumpe pietre, Zvîrlea cu dărnicie splendide hexametre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 72. DLRLC
-
- 2. Abundență, belșug, fecunditate, fertilitate, rodnicie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: abundență belșug fecunditate fertilitate rodnicie
- Dărnicia solului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Care noi? se zăpăci omulețul într-atîta dărnicie de voce cîtă îndrepta Gheorghe Dima către dînsul. GALAN, Z. R. 48. DLRLC
-
etimologie:
- Darnic + sufix -ie. DEX '98 DEX '09