7 definiții pentru dâmbușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor.
DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dâmbușor sn [At: V. ROM. noiembrie, 1953, 155 / Pl: ~oare / E: dâmb + -ușor] 1-6 (Șhp) Dâmbuleț (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DÎMBUȘÓR, dîmbușoare, s. n. Dîmbuleț. Se aruncau în cea dintîi scobitură de teren, după un dîmbușor sau pe loc întins și trăgeau. V. ROM. noiembrie 1953, 155. Soldații se mutau din gropile frontului pe dîmburi și pe dîmbușoare. CAMILAR, N. I 370.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DÂMBUȘÓR s. (GEOGR.) dâmbuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DÎMBUȘOR s. (GEOGR.) dîmbuleț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dâmbușor, dâmbușoaresubstantiv neutru
- 1. Dâmbuleț. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dâmbuleț
- Se aruncau în cea dintîi scobitură de teren, după un dîmbușor sau pe loc întins și trăgeau. V. ROM. noiembrie 1953, 155. DLRLC
- Soldații se mutau din gropile frontului pe dîmburi și pe dîmbușoare. CAMILAR, N. I 370. DLRLC
-
etimologie:
- Dâmb + sufix -ușor. DEX '98 DEX '09