7 definiții pentru dâmbuleț
Explicative DEX
DÂMBULÉȚ, dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț.
DÂMBULÉȚ, dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dâmbuléț sn [At: ISPIRESCU, L. 236 / Pl: ~e / E: dâmb + -uleț] 1-6 (Șhp) Dâmb (1-3) (mic) Si: dâmbușor (1-6), (reg) dâmbac (1-6), dâmbucă (1-6), dâmbeag (1- 6), dămbeț (1-6), dămboc (1-6), dămburel (1-6), dâmbuț (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DÎMBULÉȚ, dîmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dîmb. Asemeni unei săniuțe de copil... Sălta rotund și ușor pe cîte un dîmbuleț. POPA, V. 153. În mijlocul acelui eleșteu se ridica un dîmbuleț. ISPIRESCU, R. 236.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
DÂMBULÉȚ s. v. dâmbușor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DÎMBULEȚ s. (GEOGR.) dîmbușor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dâmbuleț, dâmbulețesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui dâmb. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dâmbușor
- Asemeni unei săniuțe de copil... Sălta rotund și ușor pe cîte un dîmbuleț. POPA, V. 153. DLRLC
- În mijlocul acelui eleșteu se ridica un dîmbuleț. ISPIRESCU, R. 236. DLRLC
-
etimologie:
- Dâmb + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.