8 definitzii pentru duraitura
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DURAITÚRA duraituri s. f. (Pop.) Durait. [Pr.: rai] Durai + suf. tura.
duraitúra sf [At: LB / V: ~rui~ / Pl: ~ri / E: durai + tura] 15 (Pop) Durait (15). 6 (Pop) Duraitoare (1). 7 (Trs) Ashchii de lemn sau de metal care cad in timpul prelucrarii unui material Si: geluituri strujituri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DURAITÚRA duraituri s. f. Durait. [Pr.: rai] Durai + suf. tura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
duruitúra sf vz duraitura
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
duraitúra (pop.) (rai) s. f. g.d. art. duraitúrii; pl. duraitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
duraitúra s. f. g.d. art. duraitúrii; pl. duraitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DURAITÚRA s. v. huruitura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DURAITURA s. duduit duduitura durait duruit huruiala huruit huruitura (reg.) durat hurduitura (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o strada pietruita.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: du-rai-
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
duraitura, duraiturisubstantiv feminin
etimologie:
- Durai + sufix tura. DEX '98 DEX '09