11 definitzii pentru duplica
din care- explicative (8)
- morfologice (1)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DUPLICÁ dúplic vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. shi: duplichez] Din fr. dupliquer.
DUPLICÁ dúplic vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. shi: duplichez] Din fr. dupliquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
duplicá [At: SAULESCU HR. I XVIII/2 / Pzi: dúplic / E: lat duplicare] 1 vt (Inv) A dubla. 2 vt A face al doilea exemplar (al unui act). 3 vr (Reg) A se gandi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DUPLICÁ dúplic vb. I. Tranz. (Rar) A dubla.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DUPLICÁ vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat a dubla. [P.i. dúplic shi chez. / < fr. dupliquer it. lat. duplicare].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DUPLICÁ vb. tr. a face un duplicat a reproduce un document a dubla. (< fr. dupliquer lat. duplicare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A DUPLICÁ dúplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mari de doua ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer lat. duplicare
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
duplicà v. a indoi o cantitate.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
* dúplic a á v. tr. (lat. dúplico áre). Indoiesc fac duplu.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
duplicá vb. (sil. pli) ind. prez.1 sg. dúplic 3 sg. shi pl. dúplica
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DUPLICÁ vb. v. dubla indoi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
duplica vb. v. DUBLA. INDOI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT204) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
duplica, duplicverb
etimologie:
- dupliquer DEX '09 DEX '98 DN