8 definiții pentru drumușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DRUMUȘÓR, drumușoare, s. n. Drumuleț. – Drum + suf. -ușor.
DRUMUȘÓR, drumușoare, s. n. Drumuleț. – Drum + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
drumușor sn [At: (a. 1696) IORGA, S.D. XVI, 161 / V: (rar) ~moș~ / Pl: ~oare / E: drum + -ușor] 1-2 (Șhp) Drumuleț (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRUMUȘÓR, drumușoare, s. n. (Mold.) Drumuleț. Drumușorul cotit era pustiu. SADOVEANU, B. 60. Pe drumușoarele nisipite își apleacă ramurile copăcei de pomușoară, tufe de lilieci și hurmuz. id. O. III 242.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drumoșor sn vz drumușor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
drumușór s. n., pl. drumușoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
drumușór s. n., pl. drumușoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DRUMUȘÓR s. v. drumuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DRUMUȘOR s. drumuleț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
drumușor, drumușoaresubstantiv neutru
- 1. Drumuleț. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: drumuleț
- Drumușorul cotit era pustiu. SADOVEANU, B. 60. DLRLC
- Pe drumușoarele nisipite își apleacă ramurile copăcei de pomușoară, tufe de lilieci și hurmuz. SADOVEANU, O. III 242. DLRLC
-
etimologie:
- Drum + sufix -ușor. DEX '98 DEX '09