DRĂGĂLĂȘÉNIE, (2) drăgălășenii, s. f. 1. Gingășie, grație, drăgălășie (în înfățișare sau comportare). 2. Atitudine plină de atenție, de tandrețe față de cineva; gest tandru, dezmierdare. – Drăgălaș + suf. -enie.

drăgălășénie sf [At: VLAHUȚĂ, S.A. II, 210 / Pl: ~ii / E: drăgălaș + -enie] 1 Gingășie în înfățișare sau comportare. 2 (Lpl) Atitudine plină de atenție, de tandrețe față de cineva Si: (rar) drăgălășie (1), (liv) calinerie. 3 (Lpl) Gesturi tandre Si: (rar) drăgălășie, (liv) calinerie.

DRĂGĂLĂȘÉNIE, drăgălășenii, s. f. Gingășie, grație, drăgălășie (în înfățișare sau comportare). ♦ (La pl.) Atitudine plină de atenție, de tandrețe față de cineva; gesturi tandre, dezmierdări. – Drăgălaș + suf. -enie.

DRĂGĂLĂȘÉNIE, drăgălășenii, s. f. Gingășie, grație. Pare că-l simte și-l ceartă cu o drăgălășenie de copil alintat. VLAHUȚĂ, O. A. 375. ♦ (La pl.) Atitudine plină de atenții, gesturi făcute cu tandrețe și grație; dezmierdări. Toate drăgălășeniile au rămas de prisos. CAMIL PETRESCU, U. N. 31.

DRĂGĂLĂȘÉNIE ~i f. 1) Atitudine plină de gingășie și atenție față de cineva; tandrețe. 2) Manifestare de atașament ce denotă gingășie și tandrețe. /drăgălaș + suf. ~enie

drăgălășénie (-ni-e) s. f., art. drăgălășénia (-ni-a), g.-d. art. drăgălășéniei; (manifestări) pl. drăgălășénii, art. drăgălășéniile (-ni-i-)

drăgălășénie s. f. (sil. -ni-e), art. drăgălășénia (sil. -ni-a), g.-d. art. drăgălășéniei; (manifestări) pl. drăgălășénii, art. drăgălășéniile (sil. -ni-i-)

DRĂGĂLĂȘÉNIE s. farmec, grație, (livr.) șarm. (Are o ~ înnăscută.)

DRĂGĂLĂȘENIE s. farmec, grație, (livr.) șarm. (Are o ~ înnăscută.)