DÓILEA DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al” „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre intaiul shi al treilea. ◊ Loc. adj. Deal doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = in ziua urmatoare. A doua oara = data urmatoare; cu alta ocazie. Al doilea = dupa primul pe urma. (Pop.) Deal doilea = a doua oara. ◊ Expr. A pune (sau a lasa a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva k fiind de importantza secundara. [Pr.: doi / doi] Doi + le + a.

doilea doua no [At: PO 100/26 / V: (ivp) doile (inv) doua (S shi: doa) doaua (S shi: doao) (ivr) duoile doualea (S shi: doalea) (reg) doualea doolea doie / S shi: (inv) doa / E: doi + lea] 1 (Cu valoare a sau s precedat de articolul „al” „a”) Care se afla intre primul shi al treilea. 2 (La feminin urmat de „parte”) Intra in componentza numeralului fractzionar corespunzator indicand jumatate dintrun tot A doua parte din suma. 3 (La feminin urmat de „oara”) Intra in componentza numeralului adverbial corespunzator A venit a doua oara. 4 (D. veri; ila) Deal doilea Care sunt copiii verilor primari. 5 (Ilav) A doua zi In ziua urmatoare. 6 (Ilav) A doua oara Data urmatoare. 7 (Ivp; ilav) Deal doilea A doua oara. 8 (Ie) A pune (sau a lasa a trece etc.) ceva pe planul al ~ A considera ceva k fiind de importantza secundara. modificata

DÓILEA DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al” „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre intaiul shi al treilea. ◊ Loc. adj. Deal doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = in ziua urmatoare. A doua oara = data urmatoare; cu alta ocazie. Al doilea = dupa primul pe urma. (Pop.) Deal doilea = a doua oara. ◊ Expr. A pune (sau a lasa a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva k fiind de importantza secundara. [Pr.: doi] Doi + le + a.

DÓILEA DÓUA num. ord. (Precedat de articolul «al» «a») Care se afla intre intiiul shi al treilea. Telefoanele zbirniira a doua oara. CAMILAR N. I 47. Era gata a o lovi cu a doua sageata. ISPIRESCU L. 5. ◊ Loc. adv. A doua zi = in ziua urmatoare. SHi fata demparat veni SHia doua zi shia treia zi. COSHBUC P. I 282. [Cerbul] nu mai da pe la izvor iar pina a doua zi pe la amiaza. CREANGA P. 224. A doua oara = data urmatoare alta data. A doua oara ma las pagubash. (Numai la m. intro enumerare adesea in corelatzie cu «intii» mai rar cu «al treilea») Al doilea = in rindul al doilea. Mai intai sa ma lashi cu «stimate». Al doilea ce fel de soacra o fi fost aia? SADOVEANU P. M. 25. Deal doilea = pentru a doua oara. Intru in ograda unui megiesh al nostru shi din ograda in ocol shi din ocol in gradina cu papushoi care erau chiar atunci prashitzi deal doilea. CREANGA A. 6. ◊ Expr. De mina a doua = a) de calitate inferioara mai putzin luxos mai ieftin. Marfa de mina a doua. Hotel de mina a doua; b) de mica importantza. Joaca intrun rol de mina a doua. A pune (sau a lasa a trece) ceva pe planul al doilea = a considera ceva k fiind de importantza secundara. ◊ (Precedat de «cel de» «cea de» cu pronuntzare regionala) Imi pare rau k nam luat macar spinul cel de al doile cu mine. CREANGA P. 201. ◊ (In legatura cu grade de rudenie) Barbat deal doilea = al doilea sotz al unei femei (care sa casatorit a doua oara). Var deal doilea = persoana considerata in raport cu fiii verilor primari ai unuia din parintzii sai.

doilea (al) num. care vine dupa cel dintaiu. [V. doi].

dóilea (al) a dóŭa num. ord. (ea dift.). Care vine dupa cel dintiĭ secund: rindu al doilea al doilea rind saŭ rindu cel de al doilea cel de al doilea rind pl. rindurile cele de al doilea; clasa a doŭa a doŭa clasa (pl. n’are saŭ dacal are e k la neutre: clasele cele de al doilea).

dóulea no vz doilea

varsta a dóua sint. s. (ironic) Varsta adulta ◊ „Chiar la intrarea in discoteca un tip la varsta a doua beat mia pus un pistol in tampla. Nu sa intamplat insa nimic.” R.l. 15 I 93 p. 4 (format dupa varsta a treia)

AL DÓILEA a doua num. ord. Care acupa locul indicat de numarul doi in ordinea numararii; care vine dupa primul. Randul ~. /doi + le + a

!doilea etc. (de al ~/ in tempo rapid deal) prep. + num. m. (cel de al... / cel deal... var ~)

!dóilea (al ~) (doi/doi) num. m. f. a dóua; al IIlea/al 2lea a IIa/a 2a

dóilea (precedat de al) num. m.(sil. doilea in tempo rapid /doilea in tempo lent) f. a dóua

doilea (2 sil.)

deal doilea

(al) doilea (a) doua.

CONSUETUDO QUASI ALTERA NATURA (lat.) obishnuintza este o a doua natura Cicero „De finibus bonorum et malorum” V 25.

a doua la caldura expr. (intl.) buzunarul interior al unui sacou.