optziuni
  • info

17 definitzii pentru distructiv

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DISTRUCTÍV A distructivi e adj. Care distruge; distrugator nimicitor. [Var.: destructív a adj.] Din fr. destructif (dupa distruge).

DISTRUCTÍV A distructivi e adj. Care distruge; distrugator nimicitor. [Var.: destructív a adj.] Din fr. destructif (dupa distruge).

distructiv ~a a [At: NEGULICI / V: des~ / Pl: ~i ~e / E: fr destructif] Care distruge Si: (inv) distructor distrugator nimicitor.

DISTRUCTÍV A distructivi e adj. Care distruge; distrugator nimicitor. Varianta: destructíva (GALACTION O. I 142) adj.

DISTRUCTÍV A adj. Distrugator nimicitor. [Var. destructiv a adj. / < fr. destructif dupa distruge].

DISTRUCTÍV A adj. distrugator. (< fr. destructif)

DISTRUCTÍV ~a (~i ~e) Care distruge; distrugator; nimicitor; zdrobitor; ucigator. /<fr. distructif

distructiv a. ce cauzeaza distructziunea.

DESTRUCTÍV A adj. v. distructiv.

destructiv ~a a vz distructiv

DESTRUCTÍV A adj. v. distructiv.

*destructív a adj. (lat. destructivus). Care cauzeaza distrugere: actziunea destructiva a apelor la suprafatza pamintuluĭ. SHi di (it. distruttivo).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

distructív adj. m. pl. distructívi; f. distructíva pl. distructíve

distructív adj. m. pl. distructívi; f. sg. distructíva pl. distructíve

distructiv

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DISTRUCTÍV adj. v. distrugator.

DISTRUCTIV adj. devastator dezastruos distrugator nimicitor pustiitor ruinator (rar) prapaditor (inv. shi pop.) pierzator (inv.) darapanator pustiicios risipitor ruinos. (Actziunea ~ a vintului.)

Distructiv ≠ constructiv

Intrare: distructiv
distructiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distructiv
  • distructivul
  • distructivu‑
  • distructiva
  • distructiva
plural
  • distructivi
  • distructivii
  • distructive
  • distructivele
genitiv-dativ singular
  • distructiv
  • distructivului
  • distructive
  • distructivei
plural
  • distructivi
  • distructivilor
  • distructive
  • distructivelor
vocativ singular — —
plural — —
destructiv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destructiv
  • destructivul
  • destructivu‑
  • destructiva
  • destructiva
plural
  • destructivi
  • destructivii
  • destructive
  • destructivele
genitiv-dativ singular
  • destructiv
  • destructivului
  • destructive
  • destructivei
plural
  • destructivi
  • destructivilor
  • destructive
  • destructivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

distructiv, distructivaadjectiv

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.