distanțare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țări / E: distanța] 1 Îndepărtare față de un punct fix. 2 Lăsare în urmă. 3 Depășire din punct de vedere valoric, numeric etc. 4 (La cursele de cai) Retragere a beneficiului adus de un cal care ia parte la o cursă, din cauza unor nereguli constatate în timpul cursei. 5 Lăsare a unui spațiu între două lucruri. 6 (Fig) Deosebire de idei sau de concepții față de cineva.

DISTANȚÁRE, distanțări, s. f. Faptul de a (se) distanța; îndepărtare.

DISTANȚÁRE s.f. Acțiunea de a (se) distanța și rezultatul ei; îndepărtare. [< distanța].

distanțáre s. f., g.-d. art. distanțắrii; pl. distanțắri

distanțáre s. f., g.-d. art. distanțării; pl. distanțări

DISTANȚÁRE s. 1. v. îndepărtare. 2. v. spațiere.

DISTANȚARE s. 1. depărtare, îndepărtare. (~ lui de grupul nostru.) 2. depărtare, îndepărtare, rărire, spațiere. (~ literelor unui cuvînt.)

DISTANȚÁRE (< distanța) s. f. 1. Acțiunea de a (se) distanța. 2. Fenomen întâlnit în teatrul modern, având diferite consecințe la B. Brecht, E. Ionescu ș.a., care vizează detașarea spectatorului de operă și, uneori, a actorului de personajul interpretat. Se opune identificării (empatiei).