19 definitzii pentru displacea
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DISPLACEÁ displác vb. II. Intranz. A nui placea a nu agrea. [Var.: displáce vb. III] Din it. dispiacere (dupa placea).
DISPLACEÁ displác vb. II. Intranz. A nui placea a nu agrea. [Var.: displáce vb. III] Din it. dispiacere (dupa placea).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
displacea vi [At: HELIADE O. I 371 / V: ~lace (ivr) desplace / Pzi: ~lac / E: it dispiacere] 1 A nui placea. 2 A nu agrea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISPLACEÁ displác vb. II. Intranz. (Construit cu dativul) Ai fi neplacut a nui fi pe plac. Il observa k nare arme shi asta nui displacu. SADOVEANU Z. C. 100. Intrun tablou cutare combinatzie de culori ne place cutare ne displace. GHEREA ST. CR. II 29. Intzelegi bine cajunge sami displaca Asemenea purtare. MACEDONSKI O. II 25. Varianta: displáce vb. III.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISPLACEÁ vb. II. intr. A nu placea. ♦ A fi neplacut. [P.i. displác var. displace vb. III. / < it. dispiacere dupa placea].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISPLACEÁ vb. intr. a nu placea. ◊ a nu agrea. (dupa it. dispiacere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A DISPLACEÁ displác intranz. A inceta de a fi pe plac; a nu placea. /<it. dispiacere
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DISPLÁCE vb. III v. displacea.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISPLÁCE vb. III v. displacea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISPLÁCE vb. III v. displacea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
desplace vt vz displacea
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
displace v vz desplacea[1]
- desplacea nu este consemnat cuvanttitlu in acest dictzionar. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISPLÁCE vb. III. v. displacea.
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
displace v. a nu placea.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
* displác placút a placeá v. intr. (dis shi plac dupa fr. déplaire shi lat. displicére). Nu plac: vorba astamĭ displace.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
+displacea2 (ai ~) (a nui conveni) vb. ind. prez. 3 sg. [imi etc.] displace 3 pl. [imi etc.] displac; conj. prez. 3 sa [imi/sami] displak; cond. 3 sg. [mi]ar displacea; ger. displacandumi [etc.]; part. displacut
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adaugata de cata
- actziuni
displaceá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. displác; ger. displacand; part. displacút
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
displaceá vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. displác 1 pl. displacém 2 pl. displacétzi; part. displacút
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
displacea
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DISPLACEÁ vb. ai repugna. (Imi ~ sa fac acest lucru.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DISPLACEA vb. ai repugna. (Imi ~ sa fac acest lucru.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A displacea ≠ a placea
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
verb (V502) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (V615) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
| — | — | singular | plural | ||
— |
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | — | — | — | — | — | ||
plural | I (noi) |
| (sa)
| — | — | — | |
a II-a (voi) |
| (sa)
| — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — |
displacea, displacverb
-
- Il observa k nare arme shi asta nui displacu. SADOVEANU Z. C. 100. DLRLC
- Intrun tablou cutare combinatzie de culori ne place cutare ne displace. GHEREA ST. CR. II 29. DLRLC
- Intzelegi bine cajunge sami displaca Asemenea purtare. MACEDONSKI O. II 25. DLRLC
-
etimologie:
- dispiacere (dupa placea). DEX '09 DEX '98 DN