11 definitzii pentru discredit
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micshorare a prestigiului a consideratziei a influentzei a increderii de care se bucura cineva sau ceva. Din fr. discrédit.
DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micshorare a prestigiului a consideratziei a influentzei a increderii de care se bucura cineva sau ceva. Din fr. discrédit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
discrédit sn [At: NEGULICI / V: (inv) des~ / E: fr discrédit] 12 Pierdere sau micshorare a creditului a prestigiului a consideratziei a influentzei etc. de care se bucura cineva sau ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISCRÉDIT s. n. Pierdere sau micshorare a creditului a increderii. Nu sintetzi jurnalishti dar nishte mishei pamfletari... ce aducetzi discredit presei! ALECSANDRI T. 1711. In urma discreditului in care au cazut la noi [in 1866] lucrarile statistice ar trebui sa aiba cineva mare curaj... k sa intreprinda studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU D. 1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISCRÉDIT s.n. Pierdere micshorare a creditului a increderii de care se bucura cineva. [< fr. discrédit it. discredito].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISCRÉDIT s. n. pierdere micshorare a creditului de care se bucura cineva. (< fr. discrédit)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
discredit n. pierderea sau scaderea creditului.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
* discrédit n. pl. e (fr. discrédit d. it. discredito). Lipsa de credit: a cadea in discret.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
discrédit (rar) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
discrédit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DISCRÉDIT s. v. compromitere discreditare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
discredit s. v. COMPROMITERE. DISCREDITARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
discreditsubstantiv neutru
- 1. Pierdere sau micshorare a prestigiului a consideratziei a influentzei a increderii de care se bucura cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: compromitere discreditare
- Nu sintetzi jurnalishti dar nishte mishei pamfletari... ce aducetzi discredit presei! ALECSANDRI T. 1711. DLRLC
- In urma discreditului in care au cazut la noi [in 1866] lucrarile statistice ar trebui sa aiba cineva mare curaj... k sa intreprinda studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU D. 1. DLRLC
-
etimologie:
- discrédit DEX '09 DEX '98 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.