11 definiții pentru discredit
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
Explicative DEX
DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit.
DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
discrédit sn [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / E: fr discrédit] 1-2 Pierdere sau micșorare a creditului, a prestigiului, a considerației, a influenței etc. de care se bucură cineva sau ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCRÉDIT s. n. Pierdere sau micșorare a creditului, a încrederii. Nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari... ce aduceți discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711. În urma discreditului în care au căzut, la noi [în 1866], lucrările statistice, ar trebui să aibă cineva mare curaj... ca să întreprindă studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU, D. 1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCRÉDIT s.n. Pierdere, micșorare a creditului, a încrederii de care se bucură cineva. [< fr. discrédit, it. discredito].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCRÉDIT s. n. pierdere, micșorare a creditului de care se bucură cineva. (< fr. discrédit)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
discredit n. pierderea sau scăderea creditului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* discrédit n., pl. e (fr. discrédit, d. it. discredito). Lipsă de credit: a cădea în discret.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
discrédit (rar) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
discrédit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
DISCRÉDIT s. v. compromitere, discreditare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
discredit s. v. COMPROMITERE. DISCREDITARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
discreditsubstantiv neutru
- 1. Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: compromitere discreditare
- Nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari... ce aduceți discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711. DLRLC
- În urma discreditului în care au căzut, la noi [în 1866], lucrările statistice, ar trebui să aibă cineva mare curaj... ca să întreprindă studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU, D. 1. DLRLC
-
etimologie:
- discrédit DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.