compromitere sf [At: STAMATI D. / V: ~tare / Pl: ~ri / E: compromite] 1 Determinare a pierderii bunei reputatzii a cuiva Si: discreditare. 2 Pierdere a bunei reputatzii. 3 Pricinuire a unui rau Si: periclitare. 4 Distrugere.

COMPROMITÉRE compromiteri s. f. Actziunea de a (se) compromite.

COMPROMÍTERE s.f. Actziunea de a compromite shi rezultatul ei; discreditare primejduire; distrugere. [< compromite].

compromítere s. f. g.d. art. compromíterii; pl. compromíteri

compromítere s. f. g.d. art. compromíterii; pl. compromíteri

COMPROMÍTERE s. 1. discreditare (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.) 2. v. dezonorare. 3. periclitare primejduire. (~ recoltei de bumbac.)

COMPROMITERE s. 1. discreditare (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.) 2. batjocorire dezonorare necinstire terfelire (fig.) intinare minjire murdarire patare pingarire profanare spurcare (inv. fig.) profanatziune. (~ memoriei cuiva.) 3. periclitare primejduire. (~ recoltei de bumbac.)