DIPLOMÁTICA² s. f. (Invechit) Diplomatzie. De la o vreme sau atzitzat luxul shi scirboasa diplomatica care nau fost spre vreun temei al nostru sau folos al patriei. GOLESCU I. 63.

DIPLOMÁTICA² s.f. (Rar) Diplomatzie. [Gen. cii. / < germ. Diplomatik].

diplomátic¹ ~a [At: AR (1832) 243¹/10 / Pl: ~ici ~ice / E: fr diplomatique] 1 a (Ivr) Diplomat¹ (6). 24 smf (Ivr) Diplomat¹ (13). 510 a Referitor la diplomatzie (16) Si: (inv) diplomaticesc (16). 1113 a Referitor la diplomatzi¹ (13) Si: (inv) diplomaticesc (79). 1419 a Care apartzine diplomatziei (16) Si: (inv) diplomaticesc (1015). 2022 a Care apartzine diplomatzilor¹ (13) Si: (inv) diplomaticesc (1618). 23 a (Is) Corp (sau ivr corpos trup) ~ Totalitatea ambasadorilor minishtrilor shi reprezentantzilor unei tzari sau ai mai multor tzari care se afla de obicei in capitala unui stat. 24 a (Is) Limba ~a Limba in care se fac comunicarile shi se intretzin relatziile intre state. 25 a (Is) Relatzii (sau legaturi) ~ice Relatzii oficiale pashnice care statele le intretzin in scopul realizarii politicii lor externe. 26 a (Is) Geanta (sau servieta valiza) ~a Geanta servieta etc. cu care se transporta acte oficiale in alta tzara (shi al caror contzinut este scutit de controlul vamal). 27 a (Ias) Geanta sau servieta asemanatoare k forma cu cea folosita de diplomatzi (1). 28 a (Is) Canale ~ice Comunicare intre tzari prin intermediul diplomatzilor (1). 29 a (Is) Imunitate ~a Faptul k o persoana nu poate fi urmarita in justitzie potrivit legilor tzarii in care traieshte k urmare a statutului de diplomat (1). 30 sf (Inv) Diplomatzie (1). 31 sf (Inv) Diplomatzie (4). 32 a (D. oameni) Care manifesta abilitate shiretenie Si: abil calculat. 33 sf (Ivr) Diplomatzie (7).

DIPLOMÁTIC A I. adj. 1. referitor la diplomatzie de diplomat. ♦ corp ~ = totalitatea ambasadorilor minishtrilor shi reprezentantzilor straini care se afla in capitala unui stat. 2. abil calculat. II. s. f. 1. disciplina a istoriei care se ocupa cu cercetarea vechilor diplome a cartzilor shi a altor documente oficiale. 2. diplomatzie (1). (< fr. diplomatique lat. diplomaticus /II 2/ germ. Diplomatik)

diplomática (diplo) s. f. g.d. art. diplomáticii

diplomática s. f. (sil. plo) g.d. art. diplomáticii