dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINȚÁ, dințez, vb. I. Tranz. A face dinți (2) pe marginea unui obiect. – Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte.

dința vt [At: DL / Pzi: ~țéz / E: drr dințat] A face dinți (14) pe marginea unui obiect.^[1] modificată

DINȚÁ, dințez, vb. I. Tranz. A face crestături în formă de dinți (2) pe marginea exterioară sau interioară a unui obiect.

A DINȚÁ ~éz tranz. (obiecte) A prevedea cu crestături în formă de dinți. /Din dințat

dințéz v. tr. Crestez pe marginĭ. V. dantelez.

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dințá (a ~) vb., ind. prez. 3 dințeáză

dințá vb., ind. prez. 1 sg. dințéz, 3 sg. și pl. dințeáză

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DINȚÁ vb. v. zimțui.

DINȚA vb. a cresta, a zimța, a zimțui. (~ muchia unei piese metalice.)

Intrare: dința

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

1. A face dinți pe marginea unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: cresta zimța zimțui

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.