dimpotríva [At: CANTEMIR I. I. I 164 / V: dinp~ (irg) dinprotíva (inv) ~protíva / E: de + impotriva] 1 ai Din fatza. 2 ai Din partea cealalta. 3 ai De dincolo. 4 ai (Fig) Potrivnic. 5 ai (Fig) Nefavorabil. 6 av Din contra. 7 av Invers. 8 av (Inv) In schimb. 9 av (Rar) Fatza in fatza. 10 pp (If dimpotriva) Din contra.

DIMPOTRÍVA² adv. 1. (Cu sens modal) Din contra. Uimitoare e dimpotriva temeritatea cu care... tinarul izvor ishi afirma propriai existentza. BOGZA C. O. 75. Eu cred dimpotriva k e mai cuminte decit noi totzi. C. PETRESCU C. V. 76. ♦ Invers cu totul altfel. Se putea intimpla shi dimpotriva adica fratele o data calugarit sashi dea seama k are o raspundere mai mare. STANOIU C. I. 145. 2. (Cu sens local rar) Fatza in fatza. Dimpotriva cu usha la perete era o masa acoperita cu pinza de in. CAMIL PETRESCU O. II 93. Oglinzile.... ashezate dimpotriva rasfringeau lumina inmultzeau nesfirshit do parte shi de alta mesele scaunele. DELAVRANCEA S. 121.

DIMPOTRÍVA¹ adv. Din contra; cu totul altfel; invers; viceversa. /de + impotriva

dimpotríva adv. Raŭ scris ild. din potriva.

dimpotríva (potri) adv.

dimpotríva adv. (sil. tri)

dimpotriva

dimpotriva.

DIMPOTRÍVA adj. invar. adv. 1. adj. invar. v. opus. 2. adv. v. invers.

DIMPOTRIVA adj. invar. adv. 1. adj. invar. advers contrar opus potrivnic (inv.) impotrivit opozit. (In partea ~ a dealului.) 2. adv. invers. (~ venea un camion.)