dimerlíe sf [At: LET. III, 221/4 / V: ~mir~, dem~, derm~ / Pl: ~ii / E: ns cf tc demirli] (Mol; Mun) Baniță.

DIMERLÍE, dimerlii, s. f. (Munt., Mold.) Veche măsură de capacitate pentru cereale (de 34 de litri în Muntenia și de 21 de litri și jumătate în Moldova); baniță, mierță. Căta din ochi calul cel urît și slab, care trebuia să întinerească după ce va mînca obișnuita dimerlie de jar. SADOVEANU, P. 33. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5. Să mi-i durezi un snop de flori cît o dimerlie. ALECSANDRI, T. 181. – Variantă: dimirlíe (PĂSCULESCU, L. P. 32, TEODORESCU, P. P. 676) s. f.

DIMERLÍE ~i f. înv. Unitate de măsură a capacității, cu valoare variind între 20 și 30 kg, folosită la măsurarea cerealelor; baniță. [Art. dimirlia; G.-D. dimirliei; Sil. -li-e] /cf. turc. demirli

dimerlie f. Mold. baniță: dimerlia scutura, harabale încărca POP. [Turc. DEMIRLI, lit. vas garnisit cu fier].

dimerlíe V. demerlie.

dimirlíe sf vz dimerlie

demerlíe, dimerlíe și dimirlíe f. (turc. demirli și rlú, ferecat, d. demir, fer; sîrb. dimirli, de fer. Cp. cu acov și ferie). Mold. Baniță (21,5 l). Munt. (dimirlie și ghimirlie). Jumătate de baniță. – În sec. 18, demerlia mod. avea 19 oca (Iorga, Negoț., 230). V. ghemerlie.

dimirlíe V. demerlie.

dimerlíe (reg.) s. f., art. dimerlía, g.-d. art. dimerlíei; pl. dimerlíi, art. dimerlíile

dimerlíe s. f., art. dimerlía, g.-d. art. dimerlíei; pl. dimerlíi, art. dimerlíile

dimerlie

dimirlie, -liei gen. a.

DIMERLÍE s. v. baniță, dublu-decalitru.

dimerlie s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.

dimerlíe (dimerlíi), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, baniță (21,5 l). – Var. dimirlie, ghimirlie, ghimirliu. Tc. dimerli „de fier” (Șeineanu, II, 157; Bogrea, Dacor., I, 276; Tiktin; Candrea), deoarece în trecut erau măsuri de fier sau de tablă.