MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce.

mierță sf [At: PRAV. MOLD. 9^v/25 / V: meriță, merniță, ~rliță, ~țe, mirță / Pl: ~țe / E: mg mérce, srb merica] 1 Măsură pentru cereale sau alte produse agricole mărunte, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, între 2 litri și 110 ocale (8- 200 kg). 2 Vas cu capacitatea de o mierță (1) 3 Măsură cu care se toarnă boabele în coș la moară. 4 (Îs) ~ța târgului (sau a orașului) Mierță legală, oficială. 5 Conținut sau cantitate de marfa corespunzătoare unei mierțe (1). 6 (Trs; îcs) De-a ~ța Joc distractiv al tinerilor la priveghiul unui mort. 7 (Bot; Trs; îc) ~ța-pământului Specie de lichen (Cladonia pydata).

MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova și în Transilvania, care a variat în timp și după regiuni. – Din magh. mérce.

MIÉRȚĂ, mierțe, s. f. (Regional) Măsură de capacitate pentru cereale, a cărei mărime (variind după timp și loc) e aproximativ de 20-25 de litri; dimerlie. V. baniță. Puneți-mi dobîndă la zece mierțe de cucuruz și m-oi răscumpăra eu. SADOVEANU, N. F. 93. A luat de la curte doi poli și o mierță de păpușoi, ca să aibă cu ce-și scoate casa din iarnă. VLAHUȚĂ, O. A. 356. O mierță de sămînță de mac, amestecată cu una de năsip mărunțel. CREANGĂ, P. 262. – Pronunțat: mier-.

MIERȚĂ s.f. (Mold., Ban.) Măsură de capacitate; vasul corespunzător. A: Mierță sau veadre sau alte măsuri hicleani, mai mici decît cum au fost obiceaiul. PRAV. Va face mierțe trei. DP, 15^r. Nici mirțele, nici jicnițele vor agiunge. CANTEMIR, IST. S-au tocmit să dea lui Taxis Craiul unguresc 10 mierță de bani. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS; PSEUDO-COSTIN; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. C: Mérniczĕ. AC, 353. Variante: merniță (AC, 353), mirță (CANTEMIR, IST.). Etimologie: magh. mĕrce.

mierță f. Mold. V. merță.

mĭérță, V. merță.

mérță f., pl. e (nsl. mĭerca, ung. merce, d. vsl. *mĭerica, dim. d. mĭera, măsură, d. mĭeriti, a măsura. V. mertic, nemeresc). Est. Jumătate de chilă. Trans. (mirță). Ferdelă. – Vechĭ mĭerță și mirță (Let. 2, 34). V. chilă 2.

miérță (unitate de capacitate) (reg.) s. f., g.-d. art. miérței; pl. miérțe

miérță s. f., g.-d. art. miérței; pl. miérțe

mierță, -țe.

MIÉRȚĂ s. v. baniță, dublu-decalitru.

mierță s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.

miérță, miérțe, s.f. (reg.) unitate de măsură pentru cereale, având cam 215 l (10 banițe).

miérță, mierțe, (dial. mnérță), s.f. – (reg.) Unitate de măsură pentru cereale: „O mnerță are 8 căni, iar o cană 3 l” (Budești); „O mnerță are 25 kg” (Rozavlea, Ieud, Dragomirești, Moisei); „Mnerța e tot atât de mare ca feldera; tare feldera, tare mnerța, adică 22-23 l” (ALRRM, 1971: 419). – Din sl. mjerica (< měra „măsură” < mǐeriti „a măsura”) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Berneker, Iordan, Conev. cf. DER); cf. magh. mercze, germ. Meterzentner „unitate de măsură pentru greutate”, germ. Zentner „chintal” (Țurcanu).