7 definiții pentru dijmuit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIJMUÍT s. n. Dijmuire. – V. dijmui.
DIJMUÍT s. n. Dijmuire. – V. dijmui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dijmuit1 sn [At: SP, ap. DLR ms / Pl: ~uri / E: dijmui] (Îvr) 1-5 Dijmuire (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIJMUÍT s. n. Dijmuială. Eu mă duc, Ioane, da voi să băgați de seamă la dijmuitul popușoilor: să nu lăsați vătaful să ia dijma cu coșul boieresc; să dați dijma cu același coș cu care luați partea noastră. SP. POPESCU, M. G. 23.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dijmuít (fam.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dijmuít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIJMUÍT s. (IST.) dijmuială, dijmuire, (înv.) zeciuire, zeciuit. (~ul țăranului dijmaș.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIJMUIT s. (IST.) dijmuială, dijmuire, (înv.) zeciuire, zeciuit. (~ țăranului dijmaș.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dijmuitsubstantiv neutru
- 1. Dijmuială, dijmuire, zeciuire, zeciuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Eu mă duc, Ioane, da voi să băgați de seamă la dijmuitul popușoilor: să nu lăsați vătaful să ia dijma cu coșul boieresc; să dați dijma cu același coș cu care luați partea noastră. SP. POPESCU, M. G. 23. DLRLC
-
etimologie:
- dijmui DEX '98 DEX '09