6 definiții pentru dijmuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIJMUÍRE, dijmuiri, s. f. Acțiunea de a dijmui și rezultatul ei; dijmuială, dijmuit. – V. dijmui.
DIJMUÍRE, dijmuiri, s. f. Acțiunea de a dijmui și rezultatul ei; dijmuială, dijmuit. – V. dijmui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dijmuire sf [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 47/16 / V: (înv) dicim~ / Pl: ~ri / E: dijmui] (Înv) 1 Strângere a dijmei (1) Si: (îvr) dijmuială, dijmuit1 (1). 2 Încasare a taxei Si: (îvr) dijmuit1 (2). 3 Însușire abuzivă a unei părți din ceva Si: (îvr) dijmuit1 (3). 4 (Fig) Furat. 5 (Fig) Decimare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dijmuíre (fam.) s. f., g.-d. art. dijmuírii; pl. dijmuíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dijmuíre s. f., g.-d. art. dijmuírii; pl. dijmuíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIJMUÍRE s. v. dijmuit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIJMUIRE s. (IST.) dijmuială, dijmuit, (înv.) zeciuire, zeciuit. (~ produselor de către boier.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dijmuire, dijmuirisubstantiv feminin
etimologie:
- dijmui DEX '98 DEX '09