4 definiții pentru diecel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIECÉL, diecei, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui diac. [Pr.: di-e-] – Diac + suf. -el.
DIECÉL, diecei, s. m. (Reg.) Diminutiv al lui diac. [Pr.: di-e-] – Diac + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
diecél sm [At: DEX / P: di-e~ / Pl: ~céi / E: diac + -el] (Șhp) 1-2 Diac (11) (tânăr).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIECÉL, diecei, s. m. (Transilv. și Ban.) Diminutiv al lui diac. Cînd... isprăvea, Hoțu de diecel pornea; Ea venea la fereastră, Umbra îi intra în casă; De frumos ce era, Toată casa lumina. BIBICESCU, P. P. 342. Binele meu din fetie Nu-i diac să-l poată scrie, Chiar de-ar fi ceriul hîrtie Și luna un călămăr, Sfîntul soare-un diecel, Să tot scrie mărunțel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176. – Pronunțat: di-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diecél (reg.) (di-e-) s. m., pl. diecéi, art. diecéii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: di-e-cel
substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
diecel, dieceisubstantiv masculin
- 1. Diminutiv al lui diac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd... isprăvea, Hoțu de diecel pornea; Ea venea la fereastră, Umbra îi intra în casă; De frumos ce era, Toată casa lumina. BIBICESCU, P. P. 342. DLRLC
- Binele meu din fetie Nu-i diac să-l poată scrie, Chiar de-ar fi ceriul hîrtie Și luna un călămăr, Sfîntul soare-un diecel, Să tot scrie mărunțel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176. DLRLC
-
etimologie:
- Diac + sufix -el. DEX '98 DEX '09