optziuni
  • info

10 definitzii pentru dibuire

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DIBUÍRE dibuiri s. f. Actziunea de a dibui shi rezultatul ei; dibuiala. V. dibui.

DIBUÍRE dibuiri s. f. Actziunea de a dibui shi rezultatul ei; dibuiala. V. dibui.

dibuire sf [At: VALIAN V. / Pl: ~ri / E: dibui] 1 Mishcare nesigura prin intuneric sau in necunoscut (pentru a gasi a prinde a da de etc. ceva) Si: (ivr) dibuiala (1) dibuit1 (1) orbecaire. 2 (Olt) Cautare a unui obiect prin buzunare Si: (ivr) dibuiala (2) (rar) dibuit1 (2). 3 (Inv) Cautare staruitoare dar nesigura in vederea atingerii unui scop Si: (ivr) dibuiala (3) (rar) dibuit1 (3). 4 (Rar) Incercare repetata Si: (ivr) dibuiala (4) (rar) dibuit1 (4). 5 Mers nesigur in cautarea unui drum Si: (ivr) dibuiala (5) (rar) dibuit1 (5). 6 Gasire a unei persoane dupa o cautare insistenta Si: (ivr) dibuiala (6) (rar) dibuit1 (6). 7 (Ivr) Ochire.

DIBUÍRE dibuiri s. f. Faptul de a dibui; cautare; cercetare (nesigura) incercare de a realiza ceva. Manevre calculate shi dibuiri de tot soiul. CAMIL PETRESCU T. III 493. Aceste feluri de scrieri ce au fost familiare celor de la «Convorbiri» sint cel mult nishte dibuiri in arta shi in limba. MACEDONSKI O. IV 125. Abia daca pina acum sau facut la noi oarecare dibuiri destul de putzin fericite in domeniul epocelor preistorice. ODOBESCU S. II 260. ♦ Gasire aflare. Sa strabat... shi codrii umbroshi alergind cu gindul in goana cerbilor shi piscurile de stinca dupa urmele ideale ale capreinegre shi vizuinele de prin muntzi in prepusa dibuire a urshilor. ODOBESCU S. III 77.

DIBUIRE s. f. (Trans. SV) Ratacire orbecaire. (Fig.) De armeneasca dibuire. ERES. 197^r. Etimologie; dibui. Vezi shi dibui. Cf. ratacitura.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

dibuíre s. f. g.d. art. dibuírii; pl. dibuíri

dibuíre s. f. g.d. art. dibuírii; pl. dibuíri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DIBUÍRE s. v. bajbaiala.

DIBUÍRE s. v. tatonare.

DIBUIRE s. bijbiiala bijbiire bijbiit bijbiitura dibuiala dibuit orbecaiala orbecaire. orbecait (inv. shi reg.) orbecare. (~ cuiva prin intuneric.)

dibuire s. v. TATONARE.

Intrare: dibuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dibuire
  • dibuirea
plural
  • dibuiri
  • dibuirile
genitiv-dativ singular
  • dibuiri
  • dibuirii
plural
  • dibuiri
  • dibuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dibuire, dibuirisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a dibui shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bajbaiala dibuiala tatonare
    • 1.1. Cautare; cercetare (nesigura) incercare de a realiza ceva. DLRLC
      sinonime: cercetare cautare
      • format_quote Manevre calculate shi dibuiri de tot soiul. CAMIL PETRESCU T. III 493. DLRLC
      • format_quote Aceste feluri de scrieri ce au fost familiare celor de la «Convorbiri» sint cel mult nishte dibuiri in arta shi in limba. MACEDONSKI O. IV 125. DLRLC
      • format_quote Abia daca pina acum sau facut la noi oarecare dibuiri destul de putzin fericite in domeniul epocelor preistorice. ODOBESCU S. II 260. DLRLC
    • 1.2. Aflare, gasire. DLRLC
      sinonime: aflare gasire
      • format_quote Sa strabat... shi codrii umbroshi alergind cu gindul in goana cerbilor shi piscurile de stinca dupa urmele ideale ale capreinegre shi vizuinele de prin muntzi in prepusa dibuire a urshilor. ODOBESCU S. III 77. DLRLC
etimologie:
  • vezi dibui DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.