DIBUÍRE dibuiri s. f. Faptul de a dibui; cautare; cercetare (nesigura) incercare de a realiza ceva. Manevre calculate shi dibuiri de tot soiul. CAMIL PETRESCU T. III 493. Aceste feluri de scrieri ce au fost familiare celor de la «Convorbiri» sint cel mult nishte dibuiri in arta shi in limba. MACEDONSKI O. IV 125. Abia daca pina acum sau facut la noi oarecare dibuiri destul de putzin fericite in domeniul epocelor preistorice. ODOBESCU S. II 260. ♦ Gasire aflare. Sa strabat... shi codrii umbroshi alergind cu gindul in goana cerbilor shi piscurile de stinca dupa urmele ideale ale capreinegre shi vizuinele de prin muntzi in prepusa dibuire a urshilor. ODOBESCU S. III 77.