13 definiții pentru diacronic
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre metode de studiu, puncte de vedere etc.) Care privește, expune, interpretează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.
diacrónic, ~ă a [At: DL / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diachronique] (D. metode de studiu, puncte de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -e, adj. (Despre o metodă de studiu sau un punct de vedere; în opoziție cu sincronic) Evolutiv, istoric. – Pronunțat: di-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIACRÓNIC, -Ă adj. (op. sincronic) În evoluție, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIACRÓNIC, -Ă adj. evolutiv, istoric. (< fr. diachronique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIACRÓNIC ~că (~ci, ~ce) (despre metode de cercetare sau concepții științifice) Care ține de diacronie; propriu diacroniei. Studiu ~. [Sil. di-a-] /<fr. diachronique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diacrónic (di-a-cro-) adj. m., pl. diacrónici; f. diacrónică, pl. diacrónice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diacrónic adj. m. (sil. di-a-cro-), pl. diacrónici; f. sg. diacrónică, pl. diacrónice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIACRÓNIC adj. v. cronologic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIACRONIC adj. cronologic, evolutiv, istoric. (Expunere ~ a faptelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Diacronic ≠ sincronic
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DIACRÓNIC, -Ă adj. (< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp): în sintagmele fonetică diacronică, gramatică diacronică, lingvistică diacronică și morfologie diacronică (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: di-a-cro-nic
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
diacronic, diacronicăadjectiv
- 1. (Despre metode de studiu, puncte de vedere etc.) Care privește, expune, interpretează fenomenele evolutiv, istoric. DEX '09 DLRLC DNsinonime: cronologic evolutiv istoric antonime: sincronic
etimologie:
- diachronique DEX '09 DEX '98 DN