opțiuni
  • info

7 definiții pentru deșănțare

Explicative DEX

DEȘĂNȚÁRE, deșănțări, s. f. (Adesea fig.) Destrăbălare, dezmăț. – V. deșănța.

deșănțare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țări / E: deșănța] (Înv) Destrăbălare.

DEȘĂNȚÁRE, deșănțări, s. f. (Rar) Destrăbălare, dezmăț; dezordine. Sînt prea mic... ca să mă amestece, de pe acum, în toate deșănțările. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 354.

Ortografice DOOM

deșănțáre s. f., g.-d. art. deșănțắrii; pl. deșănțắri

deșănțáre s. f., g.-d. art. deșănțării; pl. deșănțări

Relaționale

DEȘĂNȚÁRE s. v. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.

deșănțare s. v. CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU.

Intrare: deșănțare
deșănțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșănțare
  • deșănțarea
plural
  • deșănțări
  • deșănțările
genitiv-dativ singular
  • deșănțări
  • deșănțării
plural
  • deșănțări
  • deșănțărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșănțare, deșănțărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi deșănța DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.