dexonline

info

14 definiții pentru deșeua

din care

explicative (8)
morfologice (3)
relaționale (3)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșelá vb. I] – Pref. de- + [în]șeua.

deșeua vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~șe-ua / Pzi: ~uéz / E: des- + (în)șeua] (C.i. un animal de călărie, mai ales calul) A-i scoate șaua Si: a deșela².

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșelá vb. I] – Des¹ + [în]șeua.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de cata
acțiuni
- link permalink

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua. de pe spinarea unui cal. – Variantă: deșelá (TEODORESCU, P. P. 587) vb. I.

A DEȘEUÁ ~éz tranz. (animale de călărie) A elibera de șa. [Sil. -șe-ua] /des- + a [în]șeua

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

DEȘELÁ² vb. I v. deșeua.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de cata
acțiuni
- link permalink

deșăla² v vz deșeua

DEȘELÁ¹ vb. I v. deșeua.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșeuá (a ~) (a scoate șaua) (-ua) vb., ind. prez. 3 deșeueáză (-uea-), 1 pl. deșeuắm (-uăm); conj. prez. 3 să deșeuéze (-ue-); ger. deșeuấnd (-uând); part. deșeuát

deșeuá (a scoate șaua) vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. deșeuéz, 3 sg. și pl. deșeueáză, 1 pl. deșeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. deșeuéze (sil. -ue-); ger. deșeuând (sil. -uând); part. deșeuát

deșeua (3 sil.) (part. deșeuat)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEȘEUÁ vb. (Mold. și Bucov.) a destărnița. (A ~ calul.)

DEȘEUA vb. (Mold. și Bucov.) a destărnița. (A ~ calul.)

A deșeua ≠ a înșeua

Intrare: deșeua

deșeua verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

silabație: de-șe-ua info

verb (VT215) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) deșeua	deșeuare	deșeuat deșeuatu‑	deșeuând deșeuându‑	singular	plural
		(a) deșeua	deșeuare	deșeuat deșeuatu‑	deșeuând deșeuându‑	deșeuază deșeuează	deșeuați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	deșeuez	(să) deșeuez	deșeuam	deșeuai	deșeuasem
	a II-a (tu)	deșeuezi	(să) deșeuezi	deșeuai	deșeuași	deșeuaseși
	a III-a (el, ea)	deșeuază deșeuează	(să) deșeueze	deșeua	deșeuă	deșeuase
plural	I (noi)	deșeuăm	(să) deșeuăm	deșeuam	deșeuarăm	deșeuaserăm deșeuasem
	a II-a (voi)	deșeuați	(să) deșeuați	deșeuați	deșeuarăți	deșeuaserăți deșeuaseți
	a III-a (ei, ele)	deșeuază deșeuează	(să) deșeueze	deșeuau	deșeuară	deșeuaseră

deșela² (conj. 3 deșale) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT31)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) deșela	deșelare	deșelat deșelatu‑	deșelând deșelându‑	singular	plural
		(a) deșela	deșelare	deșelat deșelatu‑	deșelând deșelându‑	deșală	deșelați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	deșel	(să) deșel	deșelam	deșelai	deșelasem
	a II-a (tu)	deșeli	(să) deșeli	deșelai	deșelași	deșelaseși
	a III-a (el, ea)	deșală	(să) deșale	deșela	deșelă	deșelase
plural	I (noi)	deșelăm	(să) deșelăm	deșelam	deșelarăm	deșelaserăm deșelasem
	a II-a (voi)	deșelați	(să) deșelați	deșelați	deșelarăți	deșelaserăți deșelaseți
	a III-a (ei, ele)	deșală	(să) deșale	deșelau	deșelară	deșelaseră

deșela¹ (conj. 3 deșele) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT30) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) deșela	deșelare	deșelat deșelatu‑	deșelând deșelându‑	singular	plural
		(a) deșela	deșelare	deșelat deșelatu‑	deșelând deșelându‑	deșală	deșelați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	deșel	(să) deșel	deșelam	deșelai	deșelasem
	a II-a (tu)	deșeli	(să) deșeli	deșelai	deșelași	deșelaseși
	a III-a (el, ea)	deșală	(să) deșele	deșela	deșelă	deșelase
plural	I (noi)	deșelăm	(să) deșelăm	deșelam	deșelarăm	deșelaserăm deșelasem
	a II-a (voi)	deșelați	(să) deșelați	deșelați	deșelarăți	deșelaserăți deșelaseți
	a III-a (ei, ele)	deșală	(să) deșele	deșelau	deșelară	deșelaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

deșeua, deșeuezverb

1. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

sinonime: destărnița antonime: înșeua

etimologie:

Prefix de- + [în]șeua DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.