3 definiții pentru destărnițare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESTĂRNIȚÁ, destărnițez, vb. I. Tranz. (Reg.) A scoate tarnița de pe un animal de călărie; a deșeua. – Des1- + [în]tărnița.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
destărnițá vb., ind. prez. 3 sg. destărnițeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESTĂRNIȚÁ vb. v. deșeua.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: destărnițare
destărnițare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
destărnița, destărnițezverb
- 1. A scoate tarnița de pe un animal de călărie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: deșeua
- Drumețul nostru i-au ieșit calului înainte, l-au prins de frîu... l-au destărnițat și i-au întins... tarnița la soare să se usuce. SBIERA, P. 227. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des- + [în]tărnița. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.