opțiuni
  • info

9 definiții pentru dezmierdător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. – Dezmierda + suf. -ător.

DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mângâietor, alintător. ♦ Care încântă, care desfată; desfătător. – Dezmierda + suf. -ător.

dezmierdător, ~oare a [At: MAC ARIE, GRAM, 115v/29 / V: (îvr) diz~, ~mir~ / S și: desm~ / Pl: ~i, ~oare / E: dezmierda + -tor] 1 (D. oameni) Care dezmiardă. 2 (D. mâini, degete) Care netezește sau atinge ușor (pe cineva sau ceva) în semn de tandrețe, de dragoste Si: alintător, mângâietor. 3 (D. cuvinte) Care exprimă tandrețe, care dezmiardă. 4 (Îvr; d. derivate lexicale) Diminutival. 5 Încântător. 6 (Îvr) Care satisface instinctele sexuale.

DEZMIERDĂTÓR, -OÁRE, dezmierdători, -oare, adj. Care dezmiardă; mîngîietor, alintător. Mioara... se lipește de el dezmierdătoare. CAMIL PETRESCU, T. II 18. ◊ (Adverbial) Gore se apropiase de cîteva ori de Paler, să-l tragă dezmierdător de păr. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 22. ◊ (Substantivat) [Venus] dezmierdătoarea zeilor și-a oamenilor. ODOBESCU, S. III 39. ♦ Care încîntă, care desfată vederea. Găseam această frumusețe mai mult dureroasă decît dezmierdătoare. GALACTION, O. I 351. Au ajuns la o poiană verde și dezmierdătoare. ISPIRESCU, L. 193.

DEZMIERDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care dezmiardă; alintător; mângâietor. Mamă ~oare. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește dragoste și căldură sufletească; mângâietor; alintător. /a dezmierda + suf. ~ător

desmierdător a. care desmeardă, mângăios: muzică desmierdătoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezmierdătór (-mier-) adj. m., pl. dezmierdătóri; f. sg. și pl. dezmierdătoáre

dezmierdătór adj. m. (sil. -mier-), pl. dezmierdătóri; f. sg. și pl. dezmierdătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZMIERDĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v. afectuos. 3. v. hipocoristic.

DEZMIERDĂTOR adj. 1. alintător, mîngîietor, (înv.) dezmierdat, măgulitor. (Gesturi ~.) 2. afectuos, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mîngîietor, tandru, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (Cuvinte ~.) 3. alintător, hipocoristic. (Sens ~.)

Intrare: dezmierdător
dezmierdător adjectiv
  • silabație: dez-mier- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmierdător
  • dezmierdătorul
  • dezmierdătoru‑
  • dezmierdătoare
  • dezmierdătoarea
plural
  • dezmierdători
  • dezmierdătorii
  • dezmierdătoare
  • dezmierdătoarele
genitiv-dativ singular
  • dezmierdător
  • dezmierdătorului
  • dezmierdătoare
  • dezmierdătoarei
plural
  • dezmierdători
  • dezmierdătorilor
  • dezmierdătoare
  • dezmierdătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezmierdător, dezmierdătoareadjectiv

  • 1. Care dezmiardă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alintător mângâietor
    • format_quote Mioara... se lipește de el dezmierdătoare. CAMIL PETRESCU, T. II 18. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Gore se apropiase de cîteva ori de Paler, să-l tragă dezmierdător de păr. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 22. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat [Venus] dezmierdătoarea zeilor și-a oamenilor. ODOBESCU, S. III 39. DLRLC
    • 1.1. Care încântă, care desfată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: desfătător
      • format_quote Găseam această frumusețe mai mult dureroasă decît dezmierdătoare. GALACTION, O. I 351. DLRLC
      • format_quote Au ajuns la o poiană verde și dezmierdătoare. ISPIRESCU, L. 193. DLRLC
etimologie:
  • Dezmierda + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.