dezghețat, ~ă [At: (a. 1788), ap. TDRG / Pl: ~ați, ~e / E: dezgheța] 1 a (D. lichide înghețate) Care a redevenit lichid. 2 a (D. corpuri umede înghețate) Care s-a muiat la căldură (prin topirea lichidului pe care îl conține). 3-4 a (D. ființe înghețate) Încălzit și dezmorțit. 5-6 a, av (Fig; d. oameni) Isteț. 7-8 (Fig) Priceput.

DEZGHEȚÁT, -Ă, dezghețați, -te, adj. 1. (Despre apă și alte lichide înghețate) Transformat din nou în lichid (sub acțiunea căldurii); (despre corpuri îmbibate cu apă înghețată) muiat la căldură. 2. Fig. (Despre oameni) Isteț, vioi, deștept. Îi plăceau băieții dezghețați și iuți, care nu încremenesc pe la răspîntii cu legătura de tîrguieli în mînă. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Un copilandru dezghețat și sfătos, de te trăgea inima să stai cu dînsul de vorbă. ISPIRESCU, L. 356. ◊ (Adverbial) Salută cu pălăriuța mică și se prezintă dezghețat. C. PETRESCU, Î. II 168. Haide să vorbim ca prieteni, îi zise Ghiță dezghețat. SLAVICI, O. I 133.

dezghețát, -ă adj. Topit, muĭat de căldură: pămînt dezghețat. Fig. Vioĭ, plin de viață: om dezghețat. Adv. Cu foc, cu inimă: a vorbi dezghețat.

desghețat a. fig. vioiu, ager, deștept: un copilandru desghețat și sfătos ISP. ║ adv. pe șleau: vorbește desghețat.

DEZGHEȚÁT adj. v. ager, descurcăreț, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, iute, îndemânatic, întreprinzător, priceput, sprinten, vioi.

dezghețat adj. v. AGER. DESCURCĂREȚ. DEȘTEPT. DIBACI. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. IUTE. ÎNDEMÎNATIC. ÎNTREPRINZĂTOR. PRICEPUT. SPRINTEN. VIOI.

Dezghețat ≠ înghețat, rușinos, sfios, timid