opțiuni
  • info

7 definiții pentru dezarmat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZARMÁT, -Ă, dezarmați, -te, adj. 1. Căruia i s-au luat armele, care nu mai este înarmat. 2. Fig. Lipsit de puterea de a riposta, de a reacționa; lipsit de apărare; care nu știe să se descurce în viață, care este învins de împrejurări. – V. dezarma.

DEZARMÁT, -Ă, dezarmați, -te, adj. 1. Căruia i s-au luat armele, care nu mai este înarmat. 2. Fig. Lipsit de puterea de a riposta, de a reacționa; lipsit de apărare; care nu știe să se descurce în viață, care este învins de împrejurări. – V. dezarma.

dezarmat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezarma] 1-11 (Rar) Dezarmare (1-11).

dezarmat2, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 329 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezarma] 1 (D. oameni) Care a fost deposedat de arme. 2 Neînarmat. 3 (D. oameni și manifestările lor) Lipsit de posibilitatea de (a se) opune Si: blând, neputincios, slab. 4 Care nu are condițiile necesare succesului.

DEZARMÁT, -Ă, dezarmați, -te, adj. 1. Căruia i s-au luat armele; fără arme, neînarmat. Eram deghizați... Ionescu Onoriu dezarmat, Curt cu biciul, eu cu armele la mine. SADOVEANU, P. M. 122. Domnule maior... nu uitați că e prizonier și e dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 36. Curierul de la cariola cu bani... era singur, dezarmat; jandarmul rămăsese în urmă. MACEDONSKI, O. II 411. 2. Fig. Lipsit de voință și de curaj în viață; lipsit de puterea de a reacționa; lipsit de apărare. Se socotea... dezarmat, cînd întîmplarea îl punea în situații neașteptate. REBREANU, R. I 19.

DEZARMÁT, -Ă adj. Care nu este înarmat; care a pierdut armele (în luptă). ♦ (Fig.) Pus în imposibilitate de a se opune la ceva, învins; împăcat. [Cf. fr. désarmé].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezarmát adj. m., pl. dezarmáți; f. sg. dezarmátă, pl. dezarmáte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dezarmat ≠ înarmat

Intrare: dezarmat
dezarmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezarmat
  • dezarmatul
  • dezarmatu‑
  • dezarmată
  • dezarmata
plural
  • dezarmați
  • dezarmații
  • dezarmate
  • dezarmatele
genitiv-dativ singular
  • dezarmat
  • dezarmatului
  • dezarmate
  • dezarmatei
plural
  • dezarmați
  • dezarmaților
  • dezarmate
  • dezarmatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezarmat, dezarmatăadjectiv

  • 1. Căruia i s-au luat armele, care nu mai este înarmat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: neînarmat antonime: înarmat
    • format_quote Eram deghizați... Ionescu Onoriu dezarmat, Curt cu biciul, eu cu armele la mine. SADOVEANU, P. M. 122. DLRLC
    • format_quote Domnule maior... nu uitați că e prizonier și e dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 36. DLRLC
    • format_quote Curierul de la cariola cu bani... era singur, dezarmat; jandarmul rămăsese în urmă. MACEDONSKI, O. II 411. DLRLC
  • 2. figurat Lipsit de puterea de a riposta, de a reacționa; lipsit de apărare; care nu știe să se descurce în viață, care este învins de împrejurări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împăcat învins
    • format_quote Se socotea... dezarmat, cînd întîmplarea îl punea în situații neașteptate. REBREANU, R. I 19. DLRLC
etimologie:
  • vezi dezarma DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.